Acum câteva zile am publicat un material în care m-am referit la intenţia noului lider al Partidului Democrat din Moldova, Vlad Plahotniuc de a pune la baza acţiunilor sale din continuare conceptul naţiunii civice moldoveneşti ca şi idee de consolidare a societăţii moldoveneşti. Nu intenţionam să revin la temă, dar am auzit o nouă idee – precum că, conceptul naţiunii civice moldoveneşti ar putea fi şi un punct de pornire pentru soluţionarea problemei transnistrene.

Recunosc, o astfel de abordare m-a intrigat, or ea presupune că se va încerca apropierea celor două maluri ale Nistrului (dacă, desigur, asta s-a avut în vedere) pe altă filieră decât cele încercate până în prezent. Astfel, dacă până acum o parte din cunoscătorii problemei transnistrene puneau (şi pun încă) accent pe apropierea celor două maluri ale Nistrului pe filiera umanitară (soluţionarea diferitor probleme cu care se confruntă locuitorii ambelor maluri ale Nistrului), o altă parte punea (şi pune încă) în capul mesei problemele cu caracter economice (considerând că problema transnistreană va putea fi soluţionată doar după ce între cele două maluri ale Nistrului va fi constituit un spaţiu economic comun), iar a treia categorie insistă pe aspectul politico-juridic (aşa-numitul coş III, care presupune identificarea statului regiunii transnistrene în componenţa statului Republica Moldova), apoi acum a apărut a patra filieră, care, convenţional, poate fi numită una ideologică.

Dacă am înţeles eu corect, se va încerca să li se impună transnistrenilor ca idee unificatoare faptul că toţi locuitorii Republicii Moldova din frontierele recunoscute de ONU în 1992, inclusiv din regiunea transnistreană, sunt moldoveni. „Moldovean” ar trebui să fie acel termen unificator care să însemne cetăţenie, apartenenţa la un stat, iar în rest cetăţenii ar avea dreptul la autoidentificare aşa cum le vor dicta convingerile lor – unul va fi moldovean transnistrean, al doilea – moldovean găgăuz, al treilea moldovean român etc., dar toţi ar urma să accepte că sunt în primul rând moldoveni. Aceasta ar urma să fie punctul de pornire atât pentru consolidarea societăţii moldoveneşti, cât în special pentru soluţionarea problemei transnistrene.

E un punct de vedere inedit, care poate da naştere mai multor teme de discuţii, dar nu ştiu dacă la modul practic ar putea contribui la soluţionarea problemei transnistrene. În primul rând, nu cred că transnistrenii ar accepta atât de uşor să fie numiţi moldoveni, mai ales că ei prin „moldoveni” au în vedere şi una din etniile pe care le consideră întemeietoare ale aşa-numitului stat transnistrean. În al doilea rând, chiar dacă ar fi acceptată această noţiune ca punct de pornire în soluţionarea problemei transnistrene, aceasta nu va însemna că va dispărea acuta problemă legată de statutul din continuare al Transnistriei. În al treilea rând, trebuie să recunoaştem că ceea ce a făcut imposibilă soluţionarea problemei transnistrene în toţi aceşti ani a fost factorul economic. Până când nu vor dispărea toate interesele economice ale diferitor grupuri de interese legate de Transnistria, despre soluţionarea problemei transnistrene nu se va putea de vorbit în termeni reali.

Deşi, repet, această nouă abordare merită atenţie. Or, nu e exclus că ea, în complex cu alte măsuri, ar putea conduce la un rezultat anume. Adică, nu poate fi considerată o soluţie pentru problema transnistreană, dar ca şi parte a unei astfel de soluţii în viitor poate fi luată în calcul.

Igor Volniţchi