O idee periculoasă (pentru unionişti) a început să circule în ultimele zile în anumite cercuri politice din Moldova – se zice că alegerile prezidenţiale din data de 30 octombrie 2016 vor fi şi un răspuns indirect la cît de pregătită este populaţia Republicii Moldova pentru o eventuală unire cu România în 2018. Iar cei care discută ideea respectivă pornesc de la faptul că, în actuala campanie electorală, cel mai probabil, vom avea trei candidaţi care vor merge deschis cu lozinca unirii (Mihai Ghimpu, Ana Guţu şi Vitalia Pavlicenco), iar votul cumulativ acordat în primul tur respectivilor candidaţi ar urma să dovedească şi care e ponderea electorală a curentului unionist.

De ce spun că ideea e periculoasă (pentru unionişti)? În primul rînd, pentru că măsurătorul ales mi se pare total irelevant. Or, nu toţi acei care se consideră unionişti vor accepta să-şi dea votul pentru unul din cei trei candidaţi menţionaţi mai sus. Unii vor completa tabăra celor ce vor ignora alegerile (în lipsa unui candidat pentru care ar fi putut să-şi dea votul sau din alte motive), alţii, chiar dacă sînt unionişti convinşi, pentru a nu-şi „pierde” votul, îl vor acorda altor pretendenţi la funcţia de Preşedinte, care, chiar dacă nu se declară deschis unionişti, sînt atractivi pentru respectivul curent.

În al doilea rînd, în aceste alegeri nu se pune tranşant problema împărţirii electoratului în unionişti şi statalişti. Dacă astfel ar fi stat lucrurile, la sigur tabăra unionistă ar fi venit în acest scrutin mult mai consolidată, căci alegerea nu ar fi fost între persoane, ci între idei, viziuni de viitor. În prezent, noi vedem cu totul altă împărţire a electoratului – în pro-europeni şi anti-europeni, în oligarhi şi antioligarhi etc. Iar aceasta „relaxează” tabăra unionistă, nu o motivează să se manifeste ca un tot întreg.

Da, Mihai Ghimpu, Vitalia Pavlicenco şi Ana Guţu sînt figuri importante pentru curentul unionist, au o notorietate anume şi de bucură de susţinerea  unui număr anume de alegători de pe acest segment. Dar votul consolidat ce le va fi acordat nici pe departe nu poate fi considerat un indicator relevant în contextul aprecierii ponderii curentului unionist în societatea moldovenească. Şi aceşti candidaţi, şi alţi adepţi notorii ai unirii Republicii Moldova cu România trebuie nu doar să conştientizeze acest lucru, ci şi să acţioneze în comun în vederea dezamorsării bombelor cu efect întîrziat ce pot fi puse în această campanie electorală la temelia procesului căruia ei i-au dedicat întreaga lor carieră politică. Or, dacă se va înrădăcina ideea că votul consolidat pentru cei trei candidaţi reprezintă ponderea curentului unionist în societatea moldovenească, nu cred că cineva va încerca să pună la modul serios problema unirii nici în 2018 şi nici în următorii minimum 10 ani.

Igor Volniţchi