Fostul ministru al Apărării, Vitalie Marinuța, președinte al Partidului Verde Ecologist, este protagonistul proiectului TRIBUNA – „Primii bani, primul loc de muncă”.

Astfel, Vitalie Marinuța a dezvăluit că s-a născut și a copilărit într-o familie de profesori de la țară. „Erau anii ‘70 ai secolului trecut, când salariul îi permitea profesorului să aibă o viață relativ decentă. Cu condiția că învăț bine, bani de buzunar părinții îmi dădeau permanent”, a povestit el.

Totuși, politicianul a spus că primii bani munciți de el au fost „foarte grei… la propriu și la figurat”.

„La vârsta de 14 ani mi-am dorit motocicletă. Care adolescent nu și-a dorit-o? Tatăl mi-a refuzat și mi-a sugerat să merg să muncesc, ca să aflu cum se face banul. Am mers. Fiind băiat înalt, zvelt și sportiv, după clasa a șaptea, puteam ușor fi confundat cu cei din clasa a zecea, așa că după mai multe încercări, am reușit să-l conving pe unchiul meu, care era brigadier al brigăzii de tutun din colhozul „Patria” să mă angajeze pe vară în calitate de hamal. Toată vara am muncit din greu. Fiind „pui de învățător” și cel mai mic din colectiv vă dați seama că îmi revenea inițial și cel mai greu lucru. Colegii doreau să mă frângă, să mă facă să cedez, dar după câteva săptămâni au înțeles că nu le va reuși și au refuzat. Ne-am împrietenit repede. La 5.00 dimineața eram în câmp deja. Torbele de tutun aveau peste 120 de kg, mașinile erau înalte, afară era insuportabil de cald. Finalizam lucrul, de obicei, după 23.00 – cu o baie în râul Nistru, unde rodeam de pe noi murdăria și nicotina lipită pe parcursul zilei. După aceasta, ridicam dealul și ne opream pe stadionul din sat pentru a ne întrece cu băieții cine face mai bine exerciții la bara fixă sau la paralele. La mine ieșea mai bine decât la alții „soarele” la bara fixă. Deși era foarte greu, era totodată și vesel. Iar la începutul toamnei am primit o avere întreagă. Salariul pentru două luni jumătate la tutun a fost mai mare decât salariul tatălui meu pe 5 luni de pedagogie. Scopul mi l-am atins, mi-am procurat motocicleta atât de dorită. Era un „CZ” de producție cehoslovacă, cu care mă mândream foarte mult. Pai, de vârsta mea doar eu aveam motocicletă”, și-a amintit Marinuța.

Vitalie Marinuța a menționat că primul salariu, în calitate de angajat, l-a primit pentru că a luptat cu arma în mână. „În iunie 1992 am absolvit școala superioară a trupelor aeropurtate, una din puținele școli militare de elită din fosta Uniune Sovietică. Am fost repartizat pentru continuarea serviciului militar la Răsăritul Îndepărtat, unde așa și nu am mai ajuns. Întors acasă, am mers la Ministerul Apărării și m-am înrolat în Armata Națională.  Îndată am fost repartizat în una dintre grupele de cercetare și am luptat pentru integritatea, suveranitatea și independența țării mele. Primul salariu l-am primit pentru că mi-am apărat țara cu arma în mână. Nu îmi amintesc cât era precis. Salariul era în cupoane, prima valută a Republicii Moldova. Nu era mult ca valoare, însă era foarte mult ca volum. Am cheltuit acel prim salariu pentru a-mi plăti gazda. La primul loc de muncă, prin sânge, sudoare și uneori frică (da și frică) – că „practica bate gramatica”, am înțeles cât de mult contează în situații critice umărul și suportul camaradului de luptă, mi-am regăsit Patria mea”, a spus Marinuța.

Politicianul a mai spus că, dacă ar da timpul înapoi, probabil nu s-ar duce să lucreze la tutun o vară întreagă, deși a fost o vară veselă și cu rezultat foarte bun la final.

„Și acum consider că aș fi crescut probabil încă câțiva centimetri în înălțime, dacă la acea vârstă fragedă nu mă opinteam atât de mult cu acele torbe foarte grele. Mi-aș dori ca experiența de la primul meu loc de muncă profesional să nu o repet nici eu, nici alții. Trebuie să ne învățăm să prețuim pacea și să muncim pentru ea. Dar, dacă se va întâmpla să vină cineva peste noi, nu voi ezita să fac ceea ce am mai făcut – să-mi apăr vatra strămoșească”, a conchis Marinuța.

Andriana Cheptine