Președinta interimară a Partidului Popular Românesc (PPR), Tatiana Potîng, ex-vicepremier, este protagonista proiectului TRIBUNA – „Primii bani, primul loc de muncă”.

Astfel, Tatiana Potîng ne-a dezvăluit că, la fel ca pentru majoritatea copiilor de țărani din perioada sovietică, primul său câștig a venit din munca sezonieră în colhoz și în brigada școlară.

„În vocabularul de atunci încă nu exista noțiunea de exploatare a copiilor prin muncă, așa că, începând cu 1 iunie, ziua copilului, ne luam în primire sapa și purcedeam la ajutorul părinților și a colhozului. În iunie prășeam la sfeclă și porumb, în iulie și august „înșfăram” la tutun sau culegeam legume, în funcție de ce zicea mama că e mai important. Iar cel mai important în viziunea maturilor era să nu tai frunză la câini și să nu umbli brambura prin sat. Deși se poate crea impresia unei „asupriri”, trebuie să recunosc că munceam cu plăcere și cu un soi de mulțumire că sunt utilă, senzație care nu era demontată nici măcar de gustul amar pe care îl avea toată mâncarea pe care puneam mâna lipicioasă și înnegrită de tutun. Acum nu-mi mai amintesc care era venitul total dintr-o vară, deși atunci duceam cu mare grijă contul câștigului zilnic, dar toți banii îi dădeam mamei, care avea grijă să nu ne lipsească nimic”, și-a amintit Potâng.

Potrivit ei, primul său loc de muncă oficial a fost în calitate de profesoară de limba și literatura română la liceul „B. P. Hasdeu” din Bălți.

„Angajarea mea a coincis cu perioada tulbure de „schimbare a banilor” în 1993, așa că primul salariu l-am primit în cupoane, prin noiembrie, iar următoarele deja în lei. Cum este lesne de înțeles, nu am putut face nimic simbolic sau special cu acel prim salariu. Am achitat întreținerea și am cumpărat provizii, atât cât am putut să găsesc în perioada aceea de sărăcie și lipsuri, când produsele de primă necesitate se eliberau pe bonuri. Lipsurile însă nu mi-au schimbat în niciun fel atitudinea față de profesie. Îmi plăcea foarte tare școala și ceea ce făceam, organizam tot felul de activități extra curriculare, excursii, dezbateri. Școala era locul în care mă simțeam cel mai bine. Nu aș schimba nimic în parcursul meu profesional. Experiența de 5 ani din școală mi-a fost extrem de utilă și în activitatea universitară academică și în cea administrativă”, a mai spus Potîng.

Andriana Cheptine