În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, analistul politic Nicolae Negru s-a referit la ultimele evenimente ce țin de relația Republicii Moldova cu Rusia, probabilitatea escaladării conflictului transnistrean, relaţia dintre șeful statului și guvernare, dar și la alte aspecte importante.

T.: Ultimele evenimente ce ţin de relaţia Republicii Moldova cu Federația Rusă indică o înrăutățire a acesteia. Pe cât de justificate vi se par aceste evenimente şi cum credeţi că va evolua relaţia dintre cele două ţări în continuare?

N.N.: În mod paradoxal, acțiunile Chișinăului în relația cu Moscova din ultima vreme îi neliniştesc și chiar îi sperie pe unii tocmai din cauza că guvernarea respectă (de voie sau de nevoie, sincer sau prefăcut – e de discutat), principiile constituționale ale suveranității și independenței Republicii Moldova. Fiindcă până nu demult guvernanții s-au comportat ca niște vasali credincioși ai Federației Ruse (președintele Dodon nu a renunțat nici acum la acest rol), orice gest normal, demn, o poziție verticală, provoacă uimire, pare mai curajos decât e în realitate, unii chiar spunând că e o nebunie. Chișinăul nu a făcut nimic ieșit din comun, din ceea ce nu ar face un stat normal – a cerut retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova, conform angajamentului Rusiei la Istanbul, în 1999, a informat Moscova că nu consideră drept o „sărbătoare” faptul că soldații ruși se află pe Nistru în rolul de „pacificatori” timp de 25 de ani (ei nu și-au îndeplinit misiunea prevăzută prin acordul moldo-rus de încetare a războiului la Nistru, nu au asigurat circulația liberă a cetățenilor, ci, dimpotrivă, au pactizat în mod fățiș cu separatiștii) și demult e timpul ca misiunea militară de pacificare să fie transformată în una civilă, internațională. Moscova a mai fost rugată să se abțină de la acțiuni festive „unilaterale”, care ne umilesc de fapt, însă Rogozin a „neglijat”, în mod sfidător, imperial, această cerere legitimă. Ba mai mult, a răspuns cu injurii, cu amenințări, cu ofense, atunci când a fost în mod justificat întors din drum. E adevărat că Plahotniuc a avut și un motiv personal să-l declare pe Rogozin persona non-grata, dar au existat și suficiente motive care nu pot fi considerate personale și care întrunesc asentimentul unor cetățeni indiferent de atitudinea față de liderul PD. Din păcate, sociologii nu ne spun câți sunt aceștia. Personal, i-am întâlnit pe unii dintre ei.

Nu sunt de acord că ultimele evenimente „indică o înrăutățire” a relațiilor dintre Republica Moldova și Rusia. Mai curând, e vorba despre o limpezire a acestora, o clarificare, o stabilire pe baze mai sănătoase, mai puțin fluide decât până acum. „Paradigma” acestor relații, ca să folosim o expresie introdusă în circuit de ex-premierul Ion Sturza, a început să se schimbe nu de azi, ci după ce chiar Sturza, fiind în funcția de premier, s-a pronunțat, în Parlamentul Republicii Moldova, pentru ieșirea din CSI. Peste două luni el a fost demis prin votul PCRM și FPCD, prin alianța „monstruoasă” (dar de fapt, după cum s-a dovedit ulterior, armonioasă) dintre Voronin și Roșca, cu puțin înainte de summit-ul UE de la Helsinki, unde Republica Moldova avea unele șanse să fie inclusă, alături de Malta, pe lista de așteptare a statelor doritoare să se integreze în spațiul european.

Procesul de schimbare a „paradigmei” s-a accentuat după ce Voronin a refuzat în ultima clipă să semneze Memorandumul Kozak prin care se legifera prezența unei baze militare ruse pe malul Nistrului, iar ministrul de Externe, Andrei Stratan a declarat, de la tribuna Consiliului Ministerial al OSCE, la Sofia, în decembrie 2004, că trupele ruse ocupă ilegal o parte a teritoriului Republicii Moldova.

„Paradigma„ s-a schimbat definitiv după semnarea Acordului de Asociere cu UE, cărui acord Moscova s-a opus cu vehemență, amenințând și închizând piața Rusiei pentru principalele produse moldovenești, lăsând o portiță deschisă pentru cele din Transnistria și Autonomia Găgăuză, pentru a stimula separatismul.

Ce se mai poate „înrăutăți”? Moscova să-i expulzeze pe cei 200-400 de mii de muncitori, care lucrează în Rusia, cum „prorocesc” unii putiniști isterici? Bățul e cu două capete. Efectul ar putea fi asemănător celui provocat în Ucraina de ocuparea Crimeii. Kremlinul mai are la dispoziție o singură pârghie puternică – „omuleții verzi” sau războiul „hibrid”, dar folosirea acesteia va depinde de conjunctura internațională și regională, de situația din interiorul Republicii Moldova, nu de modul cum va fi întâmpinat Rogozin la Chișinău. Aceasta poate servi doar ca pretext de război, iar pretextele pot fi create, dacă lipsesc. Exemplul Georgiei, apoi al Ucrainei o demonstrează convingător.

T.: Potrivit unor informaţii, Rusia a reluat finanțarea regiunii transnistrene, acordând Tiraspolului 40 milioane de dolari „pentru nevoi sociale”. Cum credeți, de ce Moscova a ales să acorde din nou susținere financiară regiunii transnistrene, în condițiile în care situația economică a Rusiei nu e cea mai bună?

N.N.: Potrivit altor informații, Moscova mai caută încă la fundul sacului suma cerută de Krasnoselski. Mândra „republicuță” separatistă nu poate exista fără pomană (ca și Republica Moldova în întregime, de altfel), dar îi este necesară Rusiei ca o ultimă pârghie asupra restului Republicii Moldova. Lipsa de bani va fi acoperită din buzunarele cetățenilor ruși, a căror bunăstare nu e pe primul loc în lista priorităților Kremlinului, bântuit de fantoma URSS și a „lumii ruse”.

T.: Disonanţele din relaţiile moldo-ruse ar putea conduce la o escaladare a conflictului transnistrean?

N.N.: „Disonanțele” de azi au existat și ieri, Chișinăul a cerut în permanență, – mai mult în șoaptă, e adevărat, – retragerea trupelor și modificarea misiunii de pacificare. Și despre punctele vamale comune moldo-ucrainene se vorbește nu de azi. Despre „blocada economică” a raioanelor de est Moscova strigă din 2006, de când Voronin le-a retras separatiștilor, cu ajutorul Kievului, ștampila vamală a Republicii Moldova și i-a invitat pe exportatorii transnistreni să se înregistreze la Camera de Comerț și Industrie din Chișinău. Mulți, peste 2500 până acum, au dat curs invitației. La „escaladare” se poate ajunge doar dacă aceasta intră în planurile Moscovei. Judecând după isteria militaristă din presa rusă, după sunetul mobilizator al clopotelor pravoslavnice, după avalanșa de minciuni și acuzații monstruoase la adresa „fasciștilor” moldoveni, opinia publică, populația transnistreană este orientată să aștepte un nou război. De unde se poate deduce că Moscova nu exclude scenariul „escaladării”.

Ne place sau urâm actuala guvernare, orice atitudine am avea față de „coordonatorul executiv”, trebuie să rămânem obiectivi. La Chișinău, partidele proeuropene, inclusiv PD, nu sunt interesate de voturile transnistrenilor, și, prin urmare, problema transnistreană nu e o prioritate pentru ele. Iar pentru cetățeni – nici atât. Sondajele arată că în șirul primelor zece îngrijorări care îi frământă pe ei, cea legată de Transnistria se află pe la coadă. Așa că transnistrenii pot să se calmeze, dacă pot, dacă li se permite. Nimeni, nici Plahotniuc, oricât de influent ar fi el în realitate, nu e capabil să schimbe atitudinea de indiferență, de dezinteres față de teritoriul de peste Nistru. Ca să nu mai vorbim de faptul cine e comandantul suprem al Armatei Naționale. „Escaladarea” dinspre Chișinău este imposibilă. Până la urmă, s-ar putea ca Rusia să pornească război pentru a ne obliga să luăm Transnistria înapoi. Iar noi să punem condiții.

T.: Cum pot influenţa relaţiile moldo-ruse politica internă din RM?

N.N.: O pot influența în modul cel mai neașteptat, în funcție de pârghiile de care dispune Rusia în Republica Moldova. Iar acestea sunt multe, începând cu scaunul președintelui Dodon. De exemplu, pentru mine a fost surprinzător să-l aud pe un lider proeuropean acuzându-l pe Plahotniuc (repetând de fapt acuzațiile lui Rogozin) că ar vrea să provoace război pe Nistru. Aceasta fiindcă a cerut, în cadrul Consiliului Internaționalei Socialiste, de la New York, retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Nu excludem că declarația liderului PD să fi fost influențată de agenda sa internă (schimbarea sistemului electoral), ba chiar e destul de mare probabilitatea să fi fost anume așa, dar cererea în sine, expusă de el, este una obligatorie, ritualică, se repetă periodic, și faptul că un lider proeuropean a decis să speculeze un asemenea gest, să profite cumva în lupta politică internă vorbește fie de legături secrete cu Rusia, fie de o elementară prostie, fie de o „polarizare” care depășește limitele raționalului, frizează absurdul. Moscova poate profita de aceasta.

T.: Cum vedeți colaborarea dintre șeful statului, Igor Dodon și liderul Partidului Democrat, Vlad Plahotniuc? Unii vorbesc că ar fi parteneri politici, alții cred că aceştia sunt oponenţi, iar în scurt timp între ei va izbucni un mare război politic? 

N.N.: Pentru a răspunde la această întrebare, ar trebui să rezolvăm misterul inițiativei lui Dodon de renunțare la sistemul electoral proprorțional, care îi asigura, după cum spuneau mai toate sondajele de opinie, o majoritate absolută în viitorul parlament, și introducerea sistemului electoral mixt, care îl dezavantajează, fiindcă nu mai poate miza cu certitudine pe același scor electoral. De ce a decis el să dea vrabia din mână pe o vrabie mai mică de pe gard? Dodon, dacă nu a salvat, a ajutat enorm PD-ul, ceea ce ar sugera că relația sa cu Plahotniuc nu este una de adversar sau oponent. A plătit el astfel pentru că Plahotniuc i-a întins o mână de ajutor în confruntarea electorală cu Maia Sandu? Posibil. Dar e cert că luxul pe care și-l permite Dodon e mult peste veniturile sale, presa a demonstrat aceasta. El e coruptibil. Numai vacanțele sale aproape lunare cât costă! Cine îl mai ajută în afară de părinții săi? Plahotniuc, Putin? Sau și unul, și altul? Dacă e să privim formal lucrurile, războiul politic dintre parlament, guvern și președinție e în plină desfășurare, se „trage” mai în fiecare zi, trântirea ușii în nasul lui Rogozin, refuzul guvernului de a participa la festivitățile legate de aniversarea „pacificatorilor” ruși, – pot fi interpretate și ca lovituri puternice în figura lui Dodon, care anunțase zgomotos că va merge la Tighina cu un „rubzac” de ordine și medalii. Dodon a răspuns amenințând că își va chema simpatizanții la proteste non-stop, a mai țintit guvernarea și cu alte „bazaconii”, dar nimeni, nici Plahotniuc, nici Dodon, nu au de „suferit”, decât că imaginea Republicii Moldova pare din ce în ce mai bizară, mai urâtă, provocându-le lehamite, dezgust cetățenilor săi. În acest context, de ce Putin mai mizează pe Dodon e o altă enigmă care o „neutralizează” pe prima. Cutia cu adevăratele „surprize” încă nu a fost deschisă.

T.: Sunt unele semnale că în toamnă democraţii ar putea reveni asupra sistemului mixt şi introduce turul doi pentru deputaţii aleşi în circumscripţii uninominale, adică exact invers cum şi-au dorit socialiştii. Ar putea aceasta conduce la tensiuni între PSRM şi PD? 

N.N.: Nu văd „semnalele” despre care vorbiți. Consider, și am scris în Ziarul Național despre aceasta, că opoziția trebuie să-și modifice un pic strategia protestatară. Concentrată doar pe anularea sistemului electoral mixt, ar putea rata, ca până acum, șansele unor modificări importante în acest sistem, cum ar fi scăderea pragului electoral și două tururi în circumscripțiile uninominale. Anularea votului e o sarcină mult mai dificilă decât perfecționarea legii adoptate, mai cu seamă că aceste schimbări sunt și în folosul PD, care nu mai are nevoie de voturile PSRM pentru a le înfăptui. Sigur, alegerea deputaților în două tururi nu e în interesul PSRM și „tensiunile” vor fi de neevitat, dar intuiesc că vor fi la fel de teatrale ca și celelalte „conflicte” dintre aceste partide.

T.: În general, cum credeți, o eventuală introducere a turului doi pentru deputaţii aleşi în circumscripţii uninominale, ar putea determina UE să privească cu alţi ochi sistemul electoral mixt?

N.N.: Cu certitudine, acest „compromis”, dar de fapt o mișcare în folosul tuturor partidelor, inclusiv PD, cu excepția PSRM, ar simplifica sarcina Bruxelles-ului care stă pe gânduri să suspende sau nu ajutorul macrofinanciar de 100 milioane de euro pentru Republica Moldova. Revizuirea Acordului de Asociere nu cred că se discută.

T.: Pe cât de posibilă vi se pare iniţierea procedurii de impeachment în raport cu şeful statului? Unii spun că guvernarea ar avea un astfel de plan atât pentru a-şi asigura poziţii mai bune în următoarele alegeri parlamentare, cât şi pentru a demonstra UE că e unica forţă ce ar putea stăvili forţele pro-ruse.

N.N.: Inițierea procedurii de destituire a lui Dodon e posibilă doar în cazul în care ar exista șansele unui rezultat sigur. În condițiile de azi, aceasta ar necesita eforturi conjugate din partea tuturor forțelor politice, lucru greu de obținut pentru PD. Impresia e că rolul lui Dodon încă nu s-a încheiat.

T.: Decizia Curții Constituționale prin care referendumul lui Igor Dodon a fost declarat neconstituțional, poate influenţa cumva cariera politică din continuare a şefului statului?

N.N.: Decizia respectivă a demonstrat electoratului că Dodon i-a mințit în campania electorală, că el se „umflă în pene”, fiind de fapt un președinte ceremonial. Cui îi va folosi această informație? Nu se știe. O bună parte a electoratului l-a votat pe liderul PSRM, fiindcă acesta a fost preferatul lui Putin. Dacă mâine nu va fi, soarta politică a lui Dodon va fi alta.

Mihaela Conovali

foto: www.unimedia.md

Notă: Republicat din data de 17.07.2017.