Duminică, 2 august. Ungaria a oprit centrala nucleară de la Paks. Complet. Prima dată în 44 de ani. Nu o defecțiune. Nu un embargo. Nu e o decizie politică din partea Budapestei. Pur și simplu nu mai era apă destulă în Dunăre să răcească reactoarele. Cu câteva zile înainte, Cernavodă oprise Unitatea 1. România intra în stare de alertă energetică. Bulgaria urmează. Presa explică asta prin „schimbări climatice”, în realitate, nu secetă oprește centrala nucleară, ci inadecvarea politicilor energetice.
1). Criză de sincronizare. Președintele Băsescu a titrat masiv, susținând ca România a închis centrale pe cărbune, înainte de a pregăti alternativele lor. Circa 7.000 de megawați scoși din sistem în 5 ani, înlocuiți cu 1.200 de megawați “verzi”, iar cifrele arată că în 2027 avem riscuri de blackout de 10 ori peste normal. România a plătit costul închiderii minelor și n-a încasat nici măcar beneficiul financiar, ratând finanțări mari din PNRR. Este adevărat că la seceta din 2026, posibil, centralele pe cărbune ar fi putut fi închise și ele in orele fierbinți. Cărbunele n-a fost niciodată o asigurare împotriva secetei — a fost doar o iluzie de asigurare, neverificată până acum. Dar problema României nu este că a ales energia verde în locul celei de cărbune, ci că s-a încâlcit la implementare – autorizări și licitații – în care nimeni nu a mai răspuns pentru întârzieri și pierderi de capacități.
2). Puterea nuclearelor. Aceeași greșeală se repetă acum în nuclear, doar că invers. Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă (2031-2032) întârzie. Centrala nucleară de la Doicești (SMR) ar putea fi produsă abia după 2030. Între timp, retehnologizarea Unității 1 de la Cernavodă scoate din priză 5 terawați-oră pe an, timp de doi ani, iar 2027 va fi anul deficitului maxim. Mai rău, unitățile 3 și 4 vor fi răcite tot din Dunăre. Cu alte cuvinte, în 2030 România poate avea aceeași vulnerabilitate ca în 2026. Soluția nu este să abandonezi proiectul, ci să găsești tehnologia care înlocuiește problema, conform caietului de sarcini și cerințelor beneficiarului.
3). Ca la frați, aceeași boală, altă rețetă greșită și în R.Moldova. Dacă România a tăiat capacitatea existentă (cărbune) pe calendarul politic stabilit de UE, RM și-a construit colacul de salvare pe calendarul de partid. Să ne aducem aminte că linia de 400 kV Isaccea–Vulcănești–Chișinău a fost proiectată să fie dată în exploatare în anul 2024. Linia are o capacitate de transport de până la 630 MVA și rupe dependența de MGRES. Teoretic. Ministrul Energiei de atunci a preferat o companie obscură din India în locul unor companii românești. A ieșit cu scandal, cu explicații rușinoase și o demisie. Mai apoi, darea în exploatare a fost amânată pentru luna decembrie 2025. Apoi – martie 2026. Apoi iunie, iar acum deja sfârșit de august, eventual cu tăierea unei panglici festive la 27 august, 2026. Stația electrică fără de care linia nu merge deloc trebuia gata în octombrie 2024.
4). Motivele sunt reale — războiul, echipamente comandate din Rusia și anulate peste noapte, lanțuri de aprovizionare rupte. Dar ele explică doar de ce a apărut riscul, nu de ce răspunsul, timp de 4 ani, a fost mereu „mai târziu”, niciodată „accelerăm”. Costul întârzierilor se vede în tarife: 2/3 din energia cumpărată de Energocom vine din importuri, de pe o piață aflată în stare de alertă maximă. Linia se numește oficial „linia independenței”, panglica se va tăia la 27 august, cu 2 ani întârziere și exact în momentul în care nu prea există multă capacitate pe piața regională. România și Moldova au aceeași infecție, în forme diferite: nimeni nu plătește pentru capacitate — plătim doar curentul livrat. Cu atât mai amara este situația în care România trebuie să cumpere energie liberă de la Ucraina, un stat în care rețelele energetice sunt devastate zilnic de o agresiune militară barbara de peste 4 ani. Rezultatul e previzibil: guvernele închid ce li se pare ca e vechi, construiesc ce e subvenționat, și nu se construiesc aproape nimic din ce e pur și simplu necesar. Și după asta unii se întreabă de ce nu exista creștere economică, mai ales când lasă economia pe mâinile unor ageamii. De aici trebuie să înceapă orice discuție serioasă la Chișinău. Nu de la „ce centrală construim”, ci de la megawați garantați în orele de vârf, pe 10-15 ani, și lasă gazul, bateriile, răspunsul cererii și importul ferm să concureze pentru contract.
5). Ce putem face imediat!? Am văzut deja miniștrii care dau lecții de economisire ieșind din cabinetele lor de lux. Nu merge. Apelul la economisire nu e o politică, e o cerere fără plată și fără efect măsurabil. Dar sunt lucruri reale, cu instrumentele reale:
a). Plătește reducerea consumului, nu o cere. Statul poate achita bonusuri pt ca marii consumatori industriali sa-si mute consumul din or de vârf a serii – costă o fracțiune din prețul de vârf și se poate aplica în câteva săptămâni, printr-o simplă decizie de reglementare.
b) Irigarea este un instrument energetic. Într-un an de secetă, pomparea merge la maxim și, spre deosebire de aproape orice altceva, se poate muta complet în timp. Plătește pomparea de noapte, între 23 și 7, și scoți zeci de megawați din vârf și reduci evaporarea cu 20-35%. O măsură, două probleme rezolvate.
c). Deblochează CET-urile vara. Termoelectrica dă azi 1/4 din energia RM, dar în august a contribuit cu doar 1,5% la mix. Sute de megawați pe gaz, imuni la debitul Dunării, stau opriți tocmai când ar fi cei mai valoroși. Problema ține de un blocaj de reglementare, nu de inginerie, și nimeni nu stă să-I rezolve operativ. Experții care încasează milioane de lei bonusuri de partid, nu au timp de irosit cu asemenea banalități. Nu folosim rațional cei mai rapizi megawați, fără nicio construcție nouă.
d). Adu înapoi proiectul de baterii de stocare. Finanțat printr-un grant american, abandonat când s-a închis programul — probabil cea mai scumpă „economie” din energetica moldovenească recentă- proiectul țintește 100 MW de stocare care acoperă tot vârful serii, bateriile se livrează în 12-18 luni și e finanțabil prin BERD sau BEI. Mai rapid și mai ieftin decât orice centrală nouă. Unii se împotrivesc.
e). Putem instala panouri solare plutitoare pe lacurile de acumulare și pe bazinele de irigație. Produc electricitate și taie evaporarea în vreme de secetă cu 60-70%, al doilea efect valorează poate mai mult decât primul. Nu se face nicăieri la noi, iar cadrul legal pentru concesionarea luciului de apă nici nu există. O sarcină imediată pt Ministerul mediului, care încă nu livrează.
6). Analiza politicilor în energie ne aduce adeseori la concluzia ca „RM nu rămâne în “urma trenului” din lipsă de bani, ci pentru ca tolerează incompetența și măsoară guvernarea în panglici tăiate”, nu în performanța. Lecția pe care o putem învăța din România nu ține de ideologie energetică, ci de aritmetică pură: cine amână capacitatea garantată înainte de a avea înlocuitorul gata plătește diferența în valută, la ora douăzeci, în august. Probabil, linia de tensiune înaltă Vulcănești–Chișinău va fi inaugurată la 27 august. O fi un obiectiv mult așteptat, nu neg. Dar dacă pe 28 august nu începe și discuția despre cine plătește pentru capacitatea garantată — atunci tăiem panglica la o soluție veche de 4 ani, în timp ce problema de acum 4 luni rămâne exact unde am lăsat-o.
Loading ...
