Continuăm și azi subiectul celor 3 regiuni, argumentând motivele pentru care raioanele estice trebuie să fie incluse. Constituirea unor regiuni de tip NUTS2 în Republica Moldova aduce, pe lângă accesul direct al regiunilor la fonduri de coeziune, un instrument major pentru a servi intereselor tuturor cetățenilor săi, indiferent de locul unde se găsesc. O regiune de programare, așa cum o numim noi în jargonul Politicii Regionale a UE, cuprinde ”totalitatea statistică a cetățenilor Republicii Moldova”; ea nu înlocuiește și nu anticipează mecanismele politice de reprezentare, de securitate ori de reglementare, le precede tehnic, așa cum semnele rutiere anunță drumul de parcurs. O regiune NUTS 2 nu este însă o unitate administrativă per se, ea nu are administrație proprie, nu are competențe delegate, nu are buget propriu în sens fiscal. Regiunea este un perimetru de măsurare și programare a dezvoltării teritoriale. A refuza să măsori ce își doresc cetățenii, numai pentru că nu îi administrezi temporar, ar fi o gravă eroare și, altfel spus, o confuzie pe care nici UE, nici RM nu și-o pot permite.
Câteva argumente:
I. Argumentul legalității: statul și-a definit poziția față de aceste teritorii. Legea nr.764/2001 privind organizarea administrativ-teritorială enumeră unitățile din stânga Nistrului ca parte a organizării teritoriale a RM. Ele nu sunt teritorii fără nume, stele călătoare, ci unități cu o anumită delimitare, reședință și spațiu geografic definit de legi existente. Nomenclatorul statistic adoptat prin HG nr. 570/2017 le atribuie un statut de nivel 2, tocmai pentru că statul cere să existe o unitate statistică ce le acoperă. Modelul celor 3 regiuni nu introduce un fapt nou statistic. Malul stâng este deja acolo. Diferența este că noi credem că aceste unități trebuie să fie atașate pe criterii de funcționalitate regională, nu ținute într-un container izolat, care ar bloca programarea dezvoltării teritoriale sau accesul la piețe externe. Excluderea malului stâng din conceptul celor 3 regiuni statistice NUTS2 ar însemna, un regres evident.
2). Argumentul contabil: statul programează deja alocări de bani în stânga Nistrului. În primele 6 luni din 2026, Fondul de Convergență a acumulat cca 218 mln lei. Consiliul Fondului e condus de un VPM pentru reintegrare. Măsurile sociale finanțate sunt reglementate de legislația RM, iar proiectele se vor executa prin fonduri existente: FNDR (Fondul Național pentru Dezvoltare Regională) și FR (Fondul Rutier) – instrumente adaptate pentru dezvoltarea regională. RM deja aplică instrumentul dezvoltării regionale pentru investiții, care se planifică pentru localitățile din stânga Nistrului, fără a avea încă o structură care să le programeze. Cele 3 regiuni vor crea însă o nouă dinamică a dezvoltării regionale prin accesul la fonduri europene de coeziune, cu condiția ca practicile bugetare să corespundă standardelor UE pentru NUTS2.
3). Argumentul fiscal: regimul de colectare a taxelor este pornit. După cum se știe, TVA și accizele se aplică gradual mărfurilor importate de agenții economici transnsitreni, conform HG din 26 august 2026: 1 etapă de la 1 septembrie 2026 (alcool, tutun, nicotină, parfumerie, pirotehnică, blănuri, bijuterii, pietre prețioase, o parte din vehicule), a 2 etapă – a 2 etapă de la 1 ianuarie 2027 (materii prime și produse petroliere), iar a 3 etapă – de la 1 aprilie 2027 (gaze naturale, energie electrică, telefoane, computere), cu regimul standard deplin până în 2030. Un stat care încasează TVA de la operatorii unui teritoriu al său construiește, prin definiție, o bază economică comună cu acel teritoriu, nu îl poate evita în orice politici de dezvoltare strategică. Când fluxurile financiare din taxele colectate intră în sistemul fiscal național, apare nevoie de a calcula și valorifica PIB regional, măsurând și alți indicatori financiari legați de statistica întreprinderilor, balanța comercială, etc. Statistica urmează fiscalitatea. A avea contribuabili și a refuza să îl măsori regional este o inconsecvență pe care Eurostat o va observa imediat, iar această nouă dimensiune întărește urgența regiunilor.
4). Argumentul registrului: cetățenii sunt numărați, nu presupuși. La 31 decembrie 2025, Registrul de stat al populației înregistra 364 885 de rezidenți în stânga Nistrului, dintre care 356 833 erau cetățeni cu acte în regulă ai RM, inclusiv 337 516 posesori activi de pașapoarte moldovenești. Acest masiv de cetățeni ai RM, rezidenți ai malului stâng, nu sunt o populație inertă, și nici ipotetică. Ei sunt titulari de drepturi și obligații, posesori de acte de identitate emise de statul RM, alegători potențiali și persoane înregistrate electoral, beneficiari ai sistemului de pensii și de asigurări medicale ai statului lor. Un cetățean cu buletin moldovenesc, care votează în alegerile organizate de autoritățile RM și care poate solicita pensie de la bugetul moldovenesc, nu poate fi în afara perimetrului statistic prin care statul își planifică investițiile, inclusiv fondurile europene după aderare. Aceasta nu este o afirmație politică — este o cerință de integritate a datelor statistice. Excluderea lor ar produce un sistem statistic în care numitorul populației naționale diferă de numitorul populației regionale însumate, adică exact eroarea pe care Eurostat o sancționează la evaluarea nomenclatoarelor candidaților.
5). Cele 3 regiuni de programare (NUTS2) nu vor depinde de mofturile cuiva. Modelul celor 3 regiuni este robust în sine. Dacă populația teritoriilor necontrolate azi de Chișinău ar fi necesară pentru atingerea pragului de 800 000 de locuitori, criticii ar avea dreptate să spună că modelul se sprijină pe o condiție nerealizată. Testat exclusiv pe malul drept, decupajul dă: Nord-Vest circa 783 mii (−17 mii față de prag), Metropolitană circa 1 060 mii (+260 mii), Sud-Est circa 567 mii (−233 mii). Cu malul stâng inclus, în varianta corectată: 856,2 / 1 073,1 / 844,7 mii, toate 3 regiuni trec pragul, cu marje de +56 / +273 / +45 mii. Interpretarea corectă nu este că modelul are nevoie de malul stâng, ci că Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 permite explicit derogări de la praguri pt circumstanțe geografice, socio-economice, istorice, culturale sau de mediu, iar o linie de demarcație nerecunoscută internațional este cel mai clar caz de asemenea circumstanță acceptată de Eurostat. Modelul poate fi apărat în ambele variante.
6). Riscul improvizației: ce se întâmplă dacă Guvernul RM nu decide corect și acum? Dacă până nu demult, Chișinăul afișa o politică de ambiguitate față de raioanele sale estice, aceste vremuri au trecut. Teritoriile din stânga Nistrului pot obține resurse pentru dezvoltare din partea UE dacă se pliază pe mecanismele fondurilor regionale ale UE, iar acestea lucrează prin NUTS2. Camenca și Rîbnița pot programa finanțări europene împreună cu alte localități din Nordul RM, menținându-și specificul etnolingivstic; raionul Dubăsari (de pe ambele maluri) intră în regiunea Metropolitană a Chișinăului, iar orașele Tiraspol și Bender, Grigoriopol și Slobozia se regăsesc integrate organic în Regiunea Sud-Est. În ansamblu, cele 3 regiuni de programare pot fi pregătite strategic să absoarbă fonduri de coeziune și fonduri regionale. Acolo unde municipiile gestionează doar servicii și utilități, regiunile programează investiții, atrag resurse strategice și concurează pentru fonduri. Trei regiuni nu elimină nevoia unor delimitări teritoriale sub-regionale (NUTS3), acolo unde există un profil cultural-identitar, adaptându-l mecanismelor de reprezentare și structurii constituționale.
7). Includere graduală a populației și teritoriului în regiuni. Modelul celor 3 regiuni are rolul de a tempera excesele și menține un echilibru transformativ. El induce un ritm de schimbări într-un mecanism de programare, care poate fi verificat statistic. Regiunea programează investiții pentru populații întrunite în localități recunoscute legal, care au capacități de implementare și control. Regiunea pregătește proiecte în mod neutru, obiectiv și eficient. Regiunile sunt deschise să lucreze cu oricine este inclus în spațiul recunoscut de Eurostat ca teritoriu al său. Consiliul Regiunilor este ocupat de aleși cu mandate obținute în alegeri libere. Dacă cineva nu participă la lucrările regiunii, asta nu erodează legitimitatea acesteia și nici nu o blochează. Cele trei regiuni pot începe să funcționeze înainte de reintegrarea deplină, cu extinderea graduală a participării și a implementării proiectelor. În Sud-Est, etapizarea are și o expresie spațială: sediul autorității de programare este la Cahul în prima etapă și la Bender după reglementare. Controlul efectiv determină ce putem aplica astăzi.
Concluzie de final: Politica regională a UE reprezintă unul din cele mai importante mecanisme de planificare a fondurilor comunitare orientate spre statele – membre, dar și spre statele-candidat. Capitolul 22 este unul din cele mai complexe de testare a capacităților interne. RM mai are timp, dar mult mai puțin decât își imaginează unii. Nu putem amâna la nesfârșit pregătirea RM pe acest capitol, mânați de ”ambiguități constructive” și improvizații puerile. Simțul răspunderii și riscul de a pierde resurse vitale pentru dezvoltare ne obligă să fim pregătiți azi și nu mâine, cu punctualitate și competență.
Loading ...
