Oamenii au construit o lume foarte complicată și marea majoritate nu înțeleg în ce lume trăiesc. Această lume e dominată de lăcomie, egoism și ambiții. Cei mai lacomi, egoiști și ambițioși reprezentanți ai omenirii conduc autoritar cu ceilalți 8 miliarde. Statisticile economice oferă o impresie despre cât de puțini înțeleg cum funcționează lumea oamenilor.
0.1% cei mai bogați oameni ai lumii câștigă cât 50% cei mai săraci luați împreună. În cifre: 8 milioane de oameni câștigă cât 4 miliarde cei mai săraci. 4 miliarde ar fi suma populației Chinei, Indiei și ambelor continente americane.
Cei 8 milioane de bogați pot fi priviți ca proprietarii celor mai mari resurse financiare, economice și politice ale omenirii. Ei controlează poliția, serviciile speciale, procuratura, sistemul judecătoresc și forțele armate. Ei împreună cu echipele lor determină majoritatea deciziilor luate în toate țările lumii. Mai tot ce se întâmplă în lume este rezultatul deciziilor luate de ei.
Acest grup câștigă din tot ce produce fiecare om în orice colț al lumii, și își iau 90% din profit. Ei sunt extrem de bogați și nu țintesc să devină campioni ai generozității, și își folosesc resursele pentru a bloca orice fenomen care le amenință poziția dominantă. Totodată, lor nu le place să fie priviți ca profitori și prădători nesimțiți. De asta au construit o industrie eficientă care continuu încarcă atmosferă informațională cu istorii inventate, care-i prezintă ca eroi salvatori, oameni înțelepți și generoși, cu standarde morale deosebite și credință în Dumnezeu. Prin urmare, tot ce fac ei, inclusiv războaiele, omuciderile și distrugerile, sunt pentru instaurarea binelui și dreptății pe pământ.
8 miliarde de oameni sunt permanent hrăniți cu adevăruri amestecate cu minciună, și foarte puțini înțeleg că adevărul amestecat cu o minciună cât de mică, e minciună. Volumul mare de minciună dărâmă încrederea între oameni. Când nu se cred reciproc, oamenii cooperează mai rău, mai greu găsesc compromisuri acceptabile, mai rar se înțeleg și mai des se ceartă. În așa atmosferă fiecare se gândește la binele personal și nimeni la binele colectiv.
Însă, binele personal deseori e un rău colectiv.







