Evenimentul de la Davos a demonstrat că businessul mare e concentrat pe câteva teme prioritare:

Evoluțiile în Inteligența Artificială;

Tranziția în energetică;

Retehnologizarea industriilor.

Businessul mare sunt oamenii care decid destinațiile investiționale pentru fluxurile mari de capital. Sunt cei care știu să facă banii să lucreze. Deciziile lor determină unde și în care obiecte vor fi investite resursele mari, respectiv unde, câte și ce fel de locuri de muncă vor apărea. În consecință, ei decid unde nu vor fi nici bani, nici locuri de muncă și nici bunăstare.

Capitaliștii și investitorii mari judecă pragmatic și chiar cinic, și deciziile lor sunt mișcate de raționamente matematice. Pentru a fi siguri în administrarea eficientă a capitalului, ei preferă activitățile planificate și bine organizate, ei sunt adepți ai obiectivelor bine formulate și ai indicatorilor măsurabili de performanță. Aceste abordări sunt caracteristice pentru întregul trib al capitaliștilor și investitorilor, și pentru fiecare dintre ei în parte. Antreprenorul care nu reușește să-și cultiveze aceste trăsături, nu devine investitor eficient și nu ajunge capitalist. Pentru aceste abordări societatea deseori îi consideră pe capitaliști și pe investitorii mari imorali și lacomi. Însă, anume abordările lor extrem de matematice îi fac predictibili.

Tot la Davos, politicienii au fost concentrați pe Groenlanda și Ucraina. Totuși Ucraina, în pofida așteptărilor, a fost secundară.

Tribul politicienilor e opusul capitaliștilor. Capitaliștii produc valoare adăugată, politicienii doar o consumă. Capitaliștii generează fluxuri economice, locuri de muncă și taxe, ei produc mărfuri și servicii. Politicienii doar parazitează pe ceea ce crează alții, folosesc puterea publică pentru a se alimenta din ceea ce nu le aparține și își atribuie rezultate străine.

De regulă politicienii talentați sunt niște egoiști dominați de ambiții personale, care permanent găsesc modalități de a parazita pe energii și pe resurse străine. Ei folosesc resurse străine pentru a ajunge la instrumentele puterii publice, care apoi le folosesc pentru a-și consolida bunăstarea personală și a-și lărgi posibilitățile de a-și păstra și extinde puterea publică.

Politicienii sunt împărțiți în categorii, care le determină comportamentul. Sunt politicieni care reprezintă puteri mari, puteri medii și puteri neînsemnate.

Reprezentanții puterilor mari tratează lumea ca un teren unic împărțit în zone care ei le consideră mai mult sau mai puțin utile. Ei nu acceptă bariere care le limitează posibilitățile și nu acceptă ideologii și norme care le împiedică proiectarea puterii și obținerea beneficiilor.

Reprezentanții puterilor medii au pretenția de a fi considerați mai mari și mai influenți decât sunt de fapt. Ei folosesc accesul simplificat în birourile puterilor mari, în fața cărora sunt foarte flexibili și pregătiți de compromisuri, pentru obține mandatul de a vorbi uneori în nume comun. Mandatul îl folosesc pentru a profita maximal de țările neînsemnate. Și toți împreună, reprezentanții puterilor medii și mici, servesc puterile mari în calitate de cor de voci care execută o compoziție unită și număr de voturi, oricând li se cere.

Reprezentanții puterilor neînsemnate sunt pajii fără perspective de creștere. Sunt bastarzii care nu au șanse să ajungă nobili și să fie recunoscuți drept egali în tribul politicienilor care contează. Politicienii țărilor neînsemnate singuri își complică situația prin exces de loialitate, lipsă de viziune și de caracter, și prin comportament incoerent. Ei se poartă ca niște câinișori care se vor adoptațI, hrăniți și păziți, care scutură fidel codițele și latră la comandă. Cel mai des ei își primesc bucățica de pâine, dar la masa mare nu sunt acceptați.

Ucraina suferă pentru că unii reprezentanți ai ei s-au îmbătat atât de mult, încât au început să creadă că reprezintă o putere medie sau chiar mare. Au început să creadă că interesele globale se învârt în jurul lor. Îmbătarea lor a băgat zeci de milioane de sorți omenești în moara dezbaterii puterilor cu adevărat mari. Între timp reprezentanții puterilor mari au rămas fideli egoismului și ambițiilor caracteristice lor. Evenimentele din Ucraina au început să-i plictisească și chiar să-i supere pentru că nu le aduc nici măreție, nici bogăție. Și aici apare Groenlanda, care e mai interesantă pentru egoismul și ambițiile marilor lumii. Fiecare dintre ei are “Groenlanda” lui …

În acest context, câțiva politicieni moldoveni au mers la Davos după investiții. Costurile deplasării le-au achitat ceilalți moldoveni, care niciodată nu vor ajunge la Davos. Rezultatele deplasării sunt excepționale. Ai noștri au stat minute întregi în aceleași săli cu reprezentanți ai puterilor mari, au făcut zeci de poze lângă cei mari, au rostit la microfon câteva bâlbe în engleză, și alte realizări incredibile. E clar, Moldova există și e pe drumul drept. Investitorii mari nu trebui să-și facă griji că Moldova nu mai are sector de cercetare și dezvoltare. Că nu mai are industrie. Că are o economie mai mult moartă decât vie. Sau că sectorul energetic abia de supraviețuiește în fața eforturilor autorităților de a-l dezvolta. Sau că Moldova e depopulată și nu mai are tineri și copii. Toate astea-s nimicuri.

Investitorii trebuie să știe că Moldova are autorități optimiste și cu experiență de a consuma miliarde. Investitorii sunt îndemnați să investească nelimitat în guvernul, parlamentul și președinția Moldovei. În schimb vor primi nenumărate evenimente, poze, reels-uri, comunicate, conferințe, postări pe Facebook, emisiuni, vizite în subsolurile Cricova și Milești, și alte dividende deosebite.

Vitalie Dragancea, expert în comunicare