Ex-Premierul Chiril Gaburici, om de afaceri, la invitația prietenului său, Benedetto Zacchiroli, președintele ECCAR/UNESCO, a avut ocazia să participe la tabăra de vară dedicată tinerilor lideri din peste 15 țări, găzduită în Republica Moldova. Tema evenimentului „Orașe incluzive și sustenabile”, a spus el, a fost un prilej excelent de a împărtăși gândurile sale despre viitor și o onoare să interacționeze cu acești tineri inspirați, informează TRIBUNA.

Chiril Gaburici, într-o postare pe Facebook, a publicat discursul integral avut în fața tinerilor lideri:

„Vin în fața Dvs cu niște sentimente contradictorii. Mai întâi de toate am un sentiment de vină față de generația Dvs și totodată am un sentiment puternic de optimism.

Vina o simt pentru că înțeleg bine ce moștenire complicată vă lasă generația noastră.

Iar sentimentul de optimism este legat de voi.

Îmi place foarte mult generația voastră, mă inspirați și mă încurajați – poate inclusiv de aceea că și copiii mei fac parte din generația voastră.

E și ăsta un motiv, dar sigur nu e unicul motiv pe care vă plac.

Să mă prezint puțin.

Mă numesc Chiril Gaburici și am 47 de ani.

Am experiență de activitate în domeniul telecomunicațiilor și al tehnologiilor Informaționale, în domeniul energetic cu accent pe energia regenerabilă, și puțin în domeniul agriculturii și al producerii alimentelor sănătoase.

De două ori am fost invitat să lucrez în guvernul Republicii Moldova, inclusiv în calitate de prim-ministru, unde am învățat foarte multe lucruri – în special am învățat cum lucrurile nu trebuiesc făcute.

Cel mai important rol și cel mai plăcut rol al meu – este rolul de tată a trei copiii și rolul de soț.

Au fost timpuri când înțelegeam rolul de tată ca rolul de învățător – credeam că eu voi învăța copiii ce și cum trebuie să facă în viață.

Dar timpul a schimbat viziunile mele și azi vă pot spune foarte serios că cele mai bune lecții care le puteți învăța de la generația noastră, sunt lecțiile despre ce să nu faceți și cum să nu va purtați.

Vă îndemn să învățați de la generația noastră cum să NU vă purtați cu alți oameni și cum să NU construiți relațiile între popoare; puteți învăța cum să NU vă purtați cu mediul înconjurator și în ce competiții să NU vă lăsați implicați.

Vreau să împărtășesc cu Dvs câteva gânduri, după care cu mare plăcere voi încerca să răspund la întrebări – dacă voi cunoaște răspunsul :))

Noi trăim în perioada când omenirea a reușit progrese inimaginabile în cercetare și în dezvoltarea tehnologiilor. Mașinile devin tot mai inteligente și ne asistă în tot mai multe activități.

Crește permanent nivelul de automatizare al tuturor proceselor economice, și producerile devin tot mai eficiente, și noi producem tot mai multe alimente și tot spectrul de mărfuri. Eficiența producerilor crește an de an.

Azi noi putem asigura toți oamenii pe tot globul cu tot necesarul pentru viață.

Putem construi școli și spitale, acolo unde e nevoie. Putem construi drumuri și rețele de apeduct și sisteme de canalizare unde e nevoie.

Putem asigura toți oamenii cu alimente și apă calitativă, cu haine, cu servicii de educație și de sănătate.

Putem construi uzine de procesare a deșeurilor peste tot unde e nevoie și putem opri poluarea solurilor, apei și aerului.

Însă, din păcate, noi acționăm altfel.

Peste 300 de milioane de copii nu merg la școală pentru că nu au școală sau pentru că părinții nu-i pot asigura cu rechizitele necesare.

Peste 1 miliard de oameni suferă de foame sau nu au acces la minimul necesar de alimente.

Sute de milioane de oameni nu au acces stabil la apă potabilă. Imaginați-vă că în 2024 există oameni care nu au văzut în viața lor o cameră de baie.

Mai mult de 1 miliard de oameni nu au acces la servicii medicale.

Această listă poate fi continuată – și este lista pentru care e responsabilă generația mea. Lista pentru care simt sentimentul de vină.

Și un alt aspect al tabloului.

În 2023 țările au cheltuit pentru apărare peste 2,434 trilioane dolari. De fapt suma este mai mare dacă includem aici cheltuielile pentru spionaj, colectarea informațiilor secrete, acțiuni diversioniste și alte activități de acest gen.

Aceste cheltuieli nu contribuie la construcția unei lumi mai pașnice, în care țările trăiesc într-o înțelegere mai bună.

Prin aceste aceste cheltuieli unele țări urmăresc obiectivul să își proiecteze puterea asupra altor țări, iar ceilalți încearcă să nu devină absolut dependenți.

Și să nu credeți că lumea civilizată este exemplul bun în această competiție a militarismului.

37% din cheltuielile globale pentru apărare revin SUA. Următoarele 9 tari după SUA – împreună cheltuie mai puțin decât SUA.

Populația SUA este de 340 milioane – sau 4.2% din populația globală. PIB-ul SUA constituie 25% din PIB-ul global.

Populația Chinei e 1.425 miliarde – sau 17.7% din populația globală. PIB-ul Chinei constituie 17% din PIB-ul global.

Folosesc cifrele pentru a arăta cât de dramatic greșește generația mea – cât de multe dezechilibre vă lăsăm moștenire, și ce probleme urmează să rezolvați pentru a construi o lume în care oamenii reușesc mai bine să conviețuiască în pace, reușesc să fie mai prietenoși unii cu alții și mai prietenoși cu natura.

Toate aceste probleme – sunt în mod special probleme de Leadership.

Misiunea Leaderului poate fi văzută diferit.

De obicei diferența o fac educația personală, atitudinea față de alți oameni și față de societate, atitudinea față de mediul înconjurător și problemele climatice, atitudinea față de prezentul în care trăim și față de viitorul în care urmează să trăiască generațiile următoare.

Leadershipul egoist, concentrat pe nevoile personale sau de grup, concentrat pe competiție, pe înfrângere și pe dominare – produce inegalitate și dezechilibre care generează tensiuni și conflicte. Leaderii egoiști, prin abordările și deciziile lor, complică prezentul și compromit oportunitățile viitorului.

Leadershipul responsabil e cel care tine cont de impactul deciziilor și acțiunilor asupra altor oameni, altor popoare și țări, și de impactul lui asupra viitorului.

Azi se simte o mare nevoie e Leadership responsabil, de leaderi constructori, de leaderi talentați în negociere și în identificarea compromisurilor unificatoare.

Avem nevoie de leaderi puternici în construcția unei unități globale, nu a unor puteri militare globale care pot distruge omenirea în termen 15 sau 20 minute.