Partea II.

Adresată dnei ministru Nicolaescu-Onofrei.

Cum am menționat anterior, dna ministru, toți guvernanții au promis să investească în educație. Dar.

Bani pentru toți nu ajung.

Așa educația nu a mai ajuns în rândul ”celor toți” pentru care bani ajung.

Trebuie să mulțumim guvernului României pentru reparația a sute de grădinițe și școli, și pentru sute autobuze școlare.

Pentru Guvernul român condițiile de educare a copiilor noștri sunt mai importante decât pentru Guvernul nostru. Așa a fost, cel puțin.

Dna ministru, trec peste importanța educației pentru viitorul societății și economiei.

Voi spune ce cred despre priorități.

Educația mai întâi de toate sunt oamenii – învățătorii, educatorii și personalul tehnic.

Cei de la care părinții au așteptări mari.

Corpul pedagogic îmbătrânește de mulți ani.

Există un deficit acut de învățători.

În multe școli același specialist duce limba și literatura română, biologia și matematica. Nu-s cele mai apropiate materii.

Unde ajungem peste 5 ani? Or peste 7?

Ținând cont de vârstă, cât de mulți din învățători vor mai putea preda peste 5 ani?

Ca să aveți învățători trebuie să faceți meseria atractivă.

Inclusiv și în special financiar.

Dacă vreți în 2020 să aveți mai mulți studenți la specialitățile pedagogice creșteți azi salariul învățătorului tânăr. Începeți cu 7 or mai bine 8000 lei.

Creșterile să vizeze doar cadrele tinere.

Va apărea un element de inegalitate – asta e.

Inegalitatea în abordări azi – poate salva educația de mâine.

De unde bani?

Reduceți AȘM. Până aproape de zero.

Renunțați la modelul actual de remunerare a academicienilor și celorlalți generali din AȘM.

Aveți nevoie de motive?

Examinați moștenirea unui învățător, care toată viața a învățat copiii în satul lui. Care are mii de elevi în spate. Mulți dintre care sigur au ajuns oameni realizați și utili societății.

Învățătorul din sat a mers la școală pe ploaie și ger, prin noroi și zăpadă – fără transport public și muncind adesea în săli prost încălzite – a rezistat și a încurajat copii să învețe.

Cât mai este în sat o grădiniță și o școală – satul trăiește.

Un așa învățător e o valoare mai mare decât un academician or membru corespondent.

Dna ministru.

Pregătiți-vă să vă bateți pentru fiecare tânăr să rămână în Moldova.

Pentru fiecare învățător tânăr adus în sat.

Pregătiți-vă să-i convingeți.

Ține-ți cont de faptul că au alegere.

Undeva, la câteva sute de km, ei pot găsi salarii mai mari, localități cu drumuri mai bune, cu școli și grădinițe mai bune – unde familiile lor se vor simți bine AZI.

Deci sunteți într-o situație dificilă.

Contează să vedeți amenințările și să setați corect prioritățile.

Educația a fost cenușăreasă și nu a ajuns Prințesă.

Tinerii nu cred în promisiuni. Și nu așteaptă nimic bun de la Guvern.

Ei aleg alte țări, unde ceea ce ei vor – Deja Este!

E firesc tinerii să nu creadă în guvernările moldovene.

Ei văd experiența părinților și nu vor să o repete.

Trebuie să acționați azi.

Faceți public planurile Dvs. Faceți publice acțiunile și deciziile.

Azi Moldova are mai mare nevoie de tinerii moldoveni, decât ei de Moldova.

Fiți gata să le oferiți ceva apropiat de ceea ce ei pot găsi în altă țară.

Câștiguri similare nu le puteți oferi.

Dar un nivel de salarizare, care să le permită să trăiască aici decent, puteți.

Le puteți amenaja mai bine locurile muncă.

Puteți conveni cu primarii să-i susțină permanent, chiar să-i apere când e cazul.

În ministerul care-l conduceți Educația trebuie să fie Prioritatea.

Nu prioritatea Unu sau Zero.

Simplu – prioritate.

Dacă aveți un leu, și vă bate-n ușă cercetarea sau cultura să vă ceară leul – închideți ușa și dați leul la Educație.

Dar urmăriți bine cum sunt gestionați banii.

E loc de mai bine și acolo.

PS.: Ne-am rătăcit și zăpăcit.

Susținem că suntem săraci, dar ne permitem întreținerea unor elite false.

Pensionarii academicieni, judecători, procurori, polițiști sunt tratați special, dar nu este clar pentru ce.

Lideri în tehnologii nu suntem, și nu ne putem lăuda cu o justiție sănătoasă.

De ani de zile închidem ochii la plecarea a zeci de mii de tineri.

Natalitatea scade. Societatea îmbătrânește.

Numărul pensionarilor crește. Plătim pensii speciale.

Numărul celor care muncesc și achită taxe, inclusiv pentru pensii, scade.

Nu vreau să supăr vârstnicii.

Dar dacă mai pleacă tinerii – bătrânii vor rămâne fără pensii.

E timpul deciziilor incomode, corecte și raționale.

Vitalie Dragancea