Azi o să încep de la mulțumiri. Le mulțumesc colegilor de la www.tribuna.md pentru deschidere. Și mai mult muțumesc soartei pentru că, constant, îmi scoate în cale oameni valoroși, cu viziuni și cu principii. Oameni ne-indiferenți. Oameni, care nu caută egoist confort numai pentru ei. Oameni care vor să transforme Moldova în țară unde e bine de trăit și se gândesc cum să facă asta.

Să ai valori și principii (adevărate) niciodată nu a fost simplu. Dar și renunțarea la valorile personale și la principiile sociale costă. Costă puțin mai târziu, dar costurile de obicei sunt foarte mari. Azi mulți cred că, dacă părerea personală vine în contradicție cu poziția autorităților, atunci e mai bine să taci. Au apărut oameni care chiar cred că e periculos. După primele editoriale publicate de colegii de la www.tribuna.md am primit mesaje și apeluri de la cel puțin 50 de oameni. Cel puțin 50 pentru că am oprit numărătoarea.

Cele mai des-întâlnite reacții au fost: Vreai să te bagi în politică? Pentru cine te bagi? Or, Tot ce scrii e drept dar, la ce îți trebuie asta? Îți cauți (iar) probleme? (Asta unii prieteni, care cunosc firea mea.) Sau, „Nu te juca cu focul, nu vezi ce se face?” (în sens că puterea mușcă impredictibil și fără reguli.) În spate la toate reacțiile stă un sentiment de dispreț și de frică. Politica, în înțelesul moldoveanului obișnuit, e o activitate mârșavă.  De puterea de azi oamenii încă și se tem. Deci puterea e murdară și generează frică. Cum poate fi respectat ceva or cineva mârșav, ce/care mai și insuflă frică?

Am avut gânduri că ar putea apărea reacții mai puțin echilibrate din partea unor exponenți ai puterii. Dar nu am admis modalități de răfuială, despre care unii oameni mi-au povestit că puterea le aplică când e supărată. Totuși, unanimitatea celor care își expun îngrijorările mă face să mă gândesc dacă cunosc destul de bine deprinderile puterii. Mi-am făcut și alte griji. M-am gândit că cineva din oamenii față de care nu-s indiferent ar putea să înțeleagă eronat ieșirile mele și să apară fisuri în comunicarea noastră. Ținta cercul meu de comunicare – e destul de îngust, în schimb foarte valoros.

Îmi doresc prieteni, dar puțini oameni rezistă să prietenească cu un tip ca mine 
În schimb prietenii cunosc – sunt prieten indiferent de situație. Prietenia, după mine, este o relație strânsă dintre oameni care împărtășesc valori comune. Oameni care au principii asemănătoare. Prietenia bazată pe lipsa de principii nu e prietenie – e cârdășie. E o relație tranzacțională orientată spre obținerea unor beneficii concrete. Prietenia e sarcină și angajament. Așa explic (probabil pentru a mă îndreptăți) numărul mic de prieteni. Dar existență prietenilor mă face fericit! Sper că și pe ei. Măcar uneori.

Dar despre frică. Dacă frica pune stăpânire pe creier – totul înțepenește. Frica oprește gândirea și progresul. Dacă poți fugi din locul unde îți este frică – fugi. Dar dacă nu poți – atunci învinge-o. Nu urmăresc rolul de erou – nu mă bântuie nevoia de faimă. Copil fiind, pe timpul Uniunii Sovietice, am vrut să fiu cosmonaut. Apoi ofițer – să apăr Patria. Asta era ideologia sovietică – în caz de pericol chiar și cosmonautul sărea din rachetă și ataca vrăjmaşii Uniunii. Așa am fost educați – ne-au învățat că Uniunea e înconjurată de dușmanii capitaliști, care zi și noapte urzeau împotriva noastră. Ne invidiau și vroiau să ne atace fericirea. În ultimul timp am impresia că Moldova este înconjurată de dușmani. Că toți ne vor răul. Că trebuie să apărăm modelul actual de conducere a Moldovei – pentru că este unicul potrivit noi. O glumă serioasă  Dar cred că e extrem de important să păstrez dreptul de a vorbi ceea ce cred. Să îmi pot expune nemulţumirea sau dezacordul. Să o fac civilizat și public fără să îmi fac griji.

Cred că nu toți cei mai competenți, energici și dedicați oameni sunt acum în echipele partidelor politice. Cred că mai multă lume bună e în afara partidelor. Termenul „politician” a ajuns sinonim cu termeni indecenți. Şi nu cred că e vina celor din afara politicului. Scriu asta pentru a încerca să-i provoc pe politicieni să convingă comunitatea că greșește atunci când gândește rău despre dânșii.

Cred că politicul moldovenesc trebuie să se schimbe.  Să înceteze manipulările prin mesaje infectate de agresivitate. Să nu mai povestească cât de răi sunt oponenții lor. Să nu mai cheme să protestăm împotriva cuiva. Să audă ce vrem noi și să facă ce vrem noi. Să prioritizeze lucrurile ținînd cont de așteptările noastre. Să își asume angajamente măsurabile și să vină cu raport în fața noastră. Să țină cont că unii oameni de afaceri înțeleg în economie mult mai multe decât ei. Un leader autentic e cel care atrage toate mințile bune în procesul de identificare a soluțiilor pentru problemele comunității – nu cel care se înconjoară cu conjuncturiști profitori. Un conducător adevărat e cel care știe să unească oamenii – nu care-i dezbină.

Nu vreau să mă tem să vorbesc ceea ce cred. Mă conving că îngrijorările care domină comunitatea sunt lipsite de motive. Comunitatea noastră zilnic sărăcește numeric și are nevoie de leaderi puternici. Capabili să răstoarne tendițele periculoase. Tinerii au nevoie de oportunități de angajare și dezvoltare personală. Au nevoie de o doză esențială de optimism. Optimismul nu vine de la leaderi certăreți. Oamenii vor fi optimiști unde îi duc leaderii și vor crede în ei. Nu e greu de adus optimismul în spiritele noastre. Dacă (totuși) nu știți cum să o faceți, sunt gata să vă ajut. Dar, garantez rezultatul numai în cazul în care va fi respectată receta.

Vitalie Dragancea