De la o vreme încoace o liniște suspectă s-a așternut în tabăra unioniștilor din R. Moldova: nimeni nu face nimic pentru reanimarea acestui curent (pe linie politică), nimeni nu încearcă să preia nișa electorală lăsată liberă de liberali, nimeni nu face nici o mișcare de ordin practic pentru pregătirea referendumului din 2018 de reunificare a Republicii Moldova cu România (despre care la un moment dat se vorbea destul de mult) etc. Toate acestea ne duc la gândul că ceva se întâmplă în tabăra unionistă, iar în rândurile de mai jos vom încerca să identificăm posibile explicații.

1. Primul scenariu. Arhitecții din umbră ai curentului unionist au decis să schimbe radical strategia, adică să plaseze curentul respectiv strict pe filieră civică, abandonând în totalitate filiera politică. Ar fi o mișcare de înțeles, dintr-un anumit punct de vedere, căci partidele ce au reprezentat curentul unionist în ultimii mai bine de 25 de ani au cam suferit eșec. În plus, acestea niciodată nu au reușit să sporească ponderea respectivului curent și nici reprezentarea lui în Parlament. Totodată, dacă aceasta e o mișcare conștientă (mă refer la abandonarea filierei politice), trebuie de menționat că ea comportă și anumite riscuri. Or, dispariția unioniștilor din Parlament nu are cum să nu se expună asupra eficienței curentului în general (în sens negativ, desigur).

2. Scenariul doi. Forțele unioniste pregătesc în mare taină o mișcare-surpriză. E un scenariu care trebuie luat în calcul cel puțin din punct de vedere teoretic, căci despre necesitatea unificării acestora s-a vorbit nu o dată, inclusiv prin prisma anului 2018, care comportă o conotație deosebită pentru unioniști. Nu este exclus ca, la un moment dat, aceste forțe să facă un anunț-bombă și să demareze un șir de acțiuni cu caracter radical, ce ar reînvia curentul unionist din punct de vedere politic.

3. Scenariul trei. Curentul unionist și-a epuizat deja capacitatea de a furniza forțe politice care să-l reprezinte și acum pur și simplu a devenit apatic, pasiv, resemnat. E un scenariu cât se poate de posibil dacă judecăm după rezultatele înregistrate de candidații unioniști în cadrul precedentelor alegeri prezidențiale, dar și după ponderea partidelor unioniste în sondaje.

4. Scenariul patru. Forțele unioniste sunt controlate de alte forțe politice din Moldova și, deocamdată, sunt trecute pe linie moartă, urmând să iasă în prim plan la momentul potrivit. Iarăși e un scenariu care trebuie luat în calcul, or declarații la această temă au fost făcute mai multe.

5. Scenariul cinci. Unioniștii se tem să se lanseze în politică, văzând soarta pe care au avut-o până acum alți politicieni unioniști. E un scenariu care are dreptul la viață, mai ales în lumina ultimelor evenimente în care sunt implicați unii activiști ai PL, recunoscuți ca unioniști înveterați.

Care din aceste explicații este mai aproape de adevăr, noi nu putem ști. Posibil să avem de a face chiar cu un amestec din toate cele cinci posibile explicații invocate. Cert este că ceva se întâmplă cu curentul unionist din Moldova (din punct de vedere politic) și acest ceva e prevestitor de mari schimbări. Dacă vor fi pozitive sau negative, vom vedea deja în timpul apropiat.

Dumitru Spătaru