În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Veaceslav Untilă, Președinte al Curții de Conturi a RM, a vorbit şi despre ce ar trebui de făcut pentru a avansa pe calea soluționării diferendului transnistrean.

„Să analizăm atent greșelile comise în trecut, să facem tot posibilul să nu le mai repetăm, dar și să tragem concluziile de rigoare și să acționăm în consecință”, a precizat el, amintind în context despre cele mai grave greșeli în acest sens.

Potrivit lui Veaceslav Untilă, „în toţi aceşti ani, Republica Moldova, din păcate, nu a ştiut să dea o apreciere oficială justă evenimentelor tragice de la Nistru de acum un sfert de secol”. „Nu am făcut-o nici măcar după decizia CEDO în dosarul Ilaşcu şi alţii contra Moldovei, când s-a spus clar ce rol a jucat Rusia în apariţia şi menţinerea regimului separatist din estul Republicii Moldova. Nimeni din conducătorii țării, din factorii de decizie responsabili nu a avut curajul să recunoască războiul de acum 25 de ani drept unul dintre Rusia şi Republica Moldova, chiar dacă Acordul de încetare a focului a fost semnat nu între Chişinău şi Tiraspol, ci între Chişinău şi Moscova”, a spus demnitarul.

În opinia sa, „lipsa unei atitudini ferme avea să pună începutul unui lanţ întreg de erori, care de fapt au zădărnicit identificarea unei soluţii pentru problema transnistreană”.

„Ne-am poziţionat greşit atunci când am acceptat că părţi în conflict sunt Chişinăul şi Tiraspolul, pe când părţile urmau să fie declarate Moldova şi Rusia, iar Tiraspolul în general nu avea ce să caute în cadrul formatului de negocieri, pentru că oricum niciodată nu a decis nimic şi a acţionat doar la comanda stăpânilor săi reali. Această poziţie greşită a fost consolidată de Memorandumul Primakov şi astăzi este mai clar ca oricând că acel Memorandum a fost una din marile greşeli pe care le-am comis şi care au dus în cu totul altă direcţie în anii următori discuţiile privind diferendul transnistrean”, a declarat el.

Potrivit lui Veaceslav Untilă, „nu am ştiut să valorificăm oportunitatea oferită de decizia CEDO menţionată mai sus, aşa cum nu am ştiut să valorificăm nici oportunitatea oferită de Summit-ul OSCE de la Istanbul, care a adoptat, în 1999, o rezoluţie privind necesitatea retragerii trupelor şi armamentului rusesc din Transnistria”.

„Am greşit rău de tot atunci când am îngăduit ca mesajul consolidat al Parlamentului R. Moldova în privința soluţionării problemei transnistrene, care şi-a găsit expresie prin Legea adoptată unanim pe data de 22 iulie 2005 (cu privire la statutul juridic special al raioanelor din stânga Nistrului) să fie diluat de o serie de iniţiative caraghioase. Ba s-a propus darea în arendă a Transnistriei către Rusia pentru un termen de câteva decenii, ba s-a propus revenirea la federalizare, şi aceasta în condiţiile în care în 2003 Memorandumul Kozak a fost respins în ultimul moment”, susţine el.

În opinia sa, „am greşit şi atunci când, văzând ineficienţa formatului de negocieri „5+2”, nu am avut curajul să cerem unele modificări în cadrul lui”. „Măcar cele ce s-ar fi referit la statutul şi rolul Rusiei, al SUA şi al UE, nemaivorbind deja de alte aspecte importante. Dacă SUA şi UE, care în prezent au statut de observatori, ar fi devenit mediatori şi viitori garanţi cu acte în regulă, iar Rusiei i-ar fi fost atribuit rolul real pe care-l are, procesul ar fi decurs cu totul altfel”, afirmă Veaceslav Untilă.

El crede că „s-a greşit şi atunci când timp de mai mulţi ani am încuviințat discutarea problemelor din aşa-zisele coşuri I şi II, şi practic niciodată nu s-a vorbit la modul serios despre trecerea la subiectele din coşul III”. „Adică, am consimțit să negociem doar chestiuni de ordin social, economic, umanitar, care nu prea pot mişca lucrurile din loc, în vederea soluţionării reale a problemei transnistrene, şi am evitat cu desăvârşire temele de ordin politic, cele ce ar fi dus în final la identificarea unui statut pentru regiunea transnistreană în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova”, precizează demnitarul.

Veaceslav Untilă afirmă că „acestea ar fi greșelile principale și acum, dacă vrem să avansăm în soluționarea problemei transnistrene, trebuie să le examinăm detaliat încă o dată, și să ținem cont de ele în toate acțiunile pe care urmează să le întreprindem, pentru a obține realizarea obiectivului de reintegrare a țării”.

Notă: Varianta integrală a interviului poate fi accesată la acest link.

Cristina Pendea