Acum cîteva zile, mergeam la o întîlnire şi, la intersecţia Ştefan cel Mare şi Sfînt – Gavriil Bănulescu-Bodoni am întîlnit o pereche – un domn de vre-o şaptezeci de ani şi o doamnă de vre-o 55-60 de ani. Erau doi turişti din Rusia, care se opriseră în faţa plăcii comemorative a Mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni şi, examinînd-o atent, se întrebau: Cine a fost acest domn? Poate o fi fost cineva din oamenii cunoscuţi pe aici prin Moldova, dacă s-a instalat această placă comemorativă?

Chiar dacă mă grăbeam, nu am putut trece indiferent pe alături şi, apropiindu-mă de ei, le-am propus să le povestesc pe scurt cine a fost Gavriil Bănulescu-Bodoni. Nici nu au încercat să-şi ascundă bucuria. Au ascultat cu mare interes ce le-am povestit despre fostul Mitropolit şi mare le-a fost uimirea să afle că acesta a fost canonizat recent. La un moment dat au vrut chiar să atingă placa acestui nou sfînt, dar nu au ajuns (e prea sus instalată). Apoi, bătrînul, arătîndu-mi spre monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfînt, m-a rugat să le povestesc cîte ceva şi despre marele Domnitor. Au ascultat cu mare interes despre războaiele duse de Ştefan cel Mare cu turcii, mai ales că le-am vorbit şi despre teoria care spune că, anume datorită marelui nostru Domnitor, lumea musulmană a fost stăvilită aici şi nu s-a putut extinde spre estul Europei.

Apoi m-au întrebat despre biserica „Sfînta Teodora de la Sihla”. Nu înţelegeau ce e cu ecranul pe care-l văzuseră lîngă biserică şi credeau că e vorba de o biserică catolică. Le-am povestit nu doar despre această biserică, ci şi despre lumea creştin-ortodoxă din Moldova, despre confesiunile existente, despre bisericile ce se subordonează canonic Patriarhiei ruse şi despre cele ce se subordonează canonic Patriarhiei române. În context, am fost întrebat şi despre Catedrala pe care ei o văzuseră printre copacii din parcul din centrul capitalei, dar şi despre clopotniţa din faţa ei. Le-am povestit pe scurt despre soarta avută în perioada sovietică, despre rolul ei în prezent etc.

Chiar dacă am întîrziat la întîlnirea la care mă grăbeam, nu regret deloc. Trebuia să vedeţi mulţumirea de pe chipul acelor oameni şi trebuia să-i auziţi cum au exclamat: Ce bine e că v-am întîlnit, că altfel plecam din Chişinău doar cu impresia că aveţi vin bun!

Eu înţeleg că Chişinăul nu e o mare atracţie turistică pentru străini. Dar, cînd avem unele sărbători (Ziua Independenţei, Ziua Vinului, Hramul capitalei etc.) turiştii, totuşi, vin. De asemenea, îi putem întîlni şi în zilele obişnuite, plimbîndu-se prin centrul Chişinăului şi privind în jur fără a înţelege prea multe lucruri. De aceea, cred că ar fi o idee bună dacă Primarul Dorin Chirtoacă ar ajunge la o înţelegere, spre exemplu, cu o facultate de istorie sau cu vre-o organizaţie profesională din domeniu ca în centrul capitalei să fie instalat un cort informativ-istoric, în care s-ar afla în permanenţă doi-trei tineri, care cunosc istoria capitalei şi a principalelor monumente, la care să se poată adresa turiştii străini sau chiar şi cetăţenii noştri ce se plimbă prin centrul Chişinăului, dar care nu prea au idee de istorie. Aceşti tineri ar putea acumula astfel experienţă de activitate practică, dar şi ar face un lucru bun pentru capitală, pentru oameni. Unii ar putea face chiar şi ceva bani din asta – nu văd o problemă. Important este ca cei ce ne vizitează capitala să afle lucruri interesante despre ea, despre istoria noastră.

Dumitru Spătaru