Alegerile prezidenţiale implică nu doar aspecte pozitive (gen, în premieră după 20 de ani, oamenii îşi vor alege singuri Preşedintele), ci şi aspecte negative, iar unul dintre acestea este că în premieră absolută vom urmări pe viu cum se manifestă prostituatele politice, scoase în stradă şi impuse să facă trotuarul. Nu, nu e o glumă, or cu cît avansează campania electorală, cu atît mai multe semnale vin să confirme că minimum jumătate din candidaţi au fost aruncaţi în cursa electorală cu anumite scopuri. Cînd vorbesc de semnale, am în vedere modul în care sînt trataţi anumiţi candidaţi de către o parte a presei (ştiţi la care mă refer), cum au fost trataţi aceeaşi candidaţi în procesul de colectare şi autentificare a semnăturilor, dar şi de înscriere în cursă, cum unii dintre ei s-au pomenit peste noapte atît de bogaţi încît îşi permit să umple cu publicitate electorală panourile din oraş, on-line-ul, presa locală etc. E clar că aceşti candidaţi beneficiază de condiţii mult mai bune decît ceilalţi, iar dacă pui cap la cap cui „încurcă” ei în alegeri, poţi face şi concluzia cu ce scop au fost plasaţi în acest scrutin.

O analiză sumară a stării de lucruri care există la moment arată că minimum şase candidaţi (trei bărbaţi şi trei femei) nu au treabă cu campania electorală reală sau cu funcţia de Preşedinte. Acestora li s-a spus că trebuie să participe, li s-au dat bani (probabil), li s-a pus la dispoziţie o anumită infrastructură, un anumit mesage-box şi anume instituţii media şi li s-a comandat: „Foc!. Există opinia că unii dintre ei au fost impuşi să candideze dat fiind „compromatul” ce există pe ei, iar altora pur şi simplu li s-a spus că serviciul pe care-l fac acum va fi răsplătit pe viitor. Adică, e un fel de investiţie. Există şi opinia că unii s-au lăsat ademeniţi de iluzia că vor deveni mai cunoscuţi publicului larg, iar alţii, pur şi simplu, au vrut să facă un ban. Aşa sau altfel, dar jumătate din candidaţi se pare că nu candidează, ci fac trotuarul.

La moment, este greu de estimat pe cît de nocivă se va dovedi implicarea lor în alegeri, în ce măsură vor reuşi ei să deturneze scrutinul şi să schimonosească noţiunea „alegeri libere şi corecte”. Cu siguranţă, un anumit grad de derută în rîndurile alegătorilor ei vor introduce. Întrebarea este: Cît va cîntări această derută în rezultatul final al alegerilor? Va înclina aceasta decisiv balanţa în favoarea unui candidat anume, va defavoriza anumiţi candidaţi, împiedicînd accederea lor în turul doi sau chiar în funcţia de Preşedinte? Posibil. Totul este posibil. Mai ales că politicienii trimişi să facă trotuarul în aceste alegeri au la dispoziţie posibilităţi mult mai mari decît alţi candidaţi, iar aceasta joacă un rol important în democraţii firave ca cea din Republica Moldova.

Ce putem face noi, acei care ne dorim cu adevărat alegeri libere şi corecte, acei care ne dorim un vot al alegătorilor cu adevărat conştient? Să-i îndemnăm pe oameni să fie maximal de vigilenţi, să cîntărească bine înainte de a alege şi să voteze doar candidaţi reali, nu păpuşi politice, plasate cu anumit scop în aceste alegeri. Iar dacă Preşedinte va deveni un politician care cu adevărat îşi va dori ca politica în Moldova să fie una curată, să sperăm că una din primele sale iniţiative legislative va fi cea cu privire la combaterea proxenetismului politic. Şi pentru ţară va fi bine, dar şi pentru bieţii politicieni captivi, care nu vor mai putea fi impuşi să facă trotuarul în alegeri.

Dumitru Spătaru