Nu, în titlu nu e nici o greşeală. Anume despre „presa porcină” e acest material, şi nu despre „pesta porcină”, care (şi ea) ameninţă Republica Moldova.
Ce e „presa porcină”? O boală care a afectat jurnalismul autohton acum mai bine de două decenii şi care s-a dezvoltat de-a lungul anilor, suferind mutaţii şi adaptîndu-se noilor condiţii. În prezent, aceasta afectează mai bine de 80% din presa din Republica Moldova, iar puţinii specialişti adevăraţi în materie, pe care încă-i mai avem, avertizează că efectele consumului de informaţii furnizate de „presa porcină” poate afecta grav sănătatea morală (şi nu numai) a cetăţenilor. Se numeşte „porcină” după felul de a fi a celor ce practică respectivul tip de presă şi care e foarte apropiat de felul de a fi al porcilor.
Deoarece „presa porcină” se manifestă în special în timpul campaniilor electorale, iar Moldova a intrat deja în campania electorală a alegerilor prezidenţiale din 30 octombrie 2016, specialiştii în sănătate informaţională avertizează despre necesitatea de a urma cîteva reguli elementare pentru a evita pericolul de „contaminare”.
1 – Înainte de consumul de informaţie politică, cei care ţin la sănătatea lor mintală trebuie să facă o listă a surselor de informaţie sigure şi corecte, „contactul” cu care pînă acum s-a dovedit a fi unul lipsit de pericole;
2 – O altă listă (care poate fi plasată direct pe televizor sau pe computer, ca să fie permanent în faţa ochilor) trebuie să includă mijloacele de informare în masă despre care se ştie sigur că sînt „focare de infecţie mediatică”;
3 – Chiar şi atunci cînd se „consumă” informaţie dintr-o sursă considerată veridică, aceasta trebuie numaidecît verificată prin confruntarea cu informaţiile similare din alte surse veridice (pentru a depista eventuali microbi mediatici, lucru care nu poate fi exclus în campania electorală);
4 – O a treia listă trebuie să includă jurnaliştii care şi-au făcut deja un nume şi pot fi crezuţi pe cuvînt că sînt în serviciul consumatorului de informaţie, iar a patra listă – jurnaliştii compromişi, care nu au nici dreptul să se numească jurnalişti;
5 – A cincea şi a şasea listă trebuie să se refere la analiştii politici, bloggerii, şi formatorii de opinie ce şi-au probat deja credibilitatea şi, respectiv, cei care au căzut testul de credibilitate. În cazul în care numele lor sînt „depistate” în presă, atitudinea trebuie să fie corespunzătoare.
Acestea sînt doar nişte condiţii minime pentru a evita „infectarea” cu „presă porcină”, dar, dacă consideraţi că aveţi nevoie de o protecţie mai înaltă în raport cu această „molimă”, adresaţi-vă specialiştilor în domeniu, care vă vor face recomandările de rigoare.
Fiţi sănătoşi şi consumaţi doar produse informaţionale de calitate!
Dumitru Spătaru
Notă: Editorialul a fost republicat din data de 2 octombrie 2016.







