Președintele Partidului „Uniunea Salvați Basarabia” (USB), Valeriu Munteanu, ex-deputat, ex-ministru, este protagonistul proiectului TRIBUNA – „Primii bani, primul loc de muncă”.

Astfel, Valeriu Munteanu ne-a dezvăluit că el a copilărit în anii ‘80, iar adolescent a fost în anii ‘90, când în RM era o situație economică foarte complicată, reflectată în starea majorității familiilor, inclusiv a lor.

„Având în vedere că am locuit și locuiesc într-o suburbie a Chișinăului, cred că, de la 12-13 ani am venit la două piețe de la Botanica (1001 Mărunțișuri și Toamna de Aur), precum și la fosta piață agricolă de la intersecția bulevardelor Gagarin și Negruzzi (pe acel loc acum este un hipermarket) cu tot felul de produse, pe care le aveam pe lângă casă, în special agricole – cireșe, vișine, miez de nucă și, desigur, multe ouă, or toată lumea știe că la Floreni găini și ouă sunt fără limită. Veneam cu trenul sau cu autobusul și duceam, de obicei, atât cât puteam vinde și de fiecare dată mă descurcam în ale comerțului, am vândut de fiecare dată toată „marfa”. Dacă mama, care lucra la fabrica avicolă, avea un salariu de 100 de lei, eu puteam să vin de la piață cu 40-50 de lei. Erau bani foarte mulți. „Grădina de sticlă” a Tatianei Țîbuleac a avut o realitate aplicată și în adolescența mea, or am dus sticle, mai ales la un magazin specializat de la Sângera, de mi s-au lungit mâinile. Dacă fructele și legumele le vindeam de fiecare dată, atunci de mai multe ori se întâmpla să aduc sticlele înapoi acasă, pentru că, atunci când ajungeai la punctul de colectare al sticlelor – aflai veșnicul motiv „nu avem tară”, iar dacă pe drumul spre magazin sticlele îmi păreau ușurele, atunci pe drumul spre casă, deveneau foarte grele, or și azi îmi amintesc imaginea genților roase de pământ. Desigur banii nu îmi rămâneau doar mie, ci erau pentru acoperirea unor necesități imperative ale familiei. Asta ne-a consolidat familia și ne-a făcut mai puternici”, și-a amintit el.

În context, Valeriu Munteanu ne-a spus că, primul loc de muncă a fost, în 2004, la Radio Antena C, unde, după Facultatea de Drept la Târgoviște, a fost angajat, pe jumătate de normă, în calitate de jurist cu un salariu de aproximativ 550 de lei, iar în aceeași lună a fost angajat într-un proiect al Asociației Presei Electronice, unde avea un salariu de 200 de dolari.

„Era un munte de bani. Cred că primii bani i-am cheltuit pe haine, trebuia să vin mereu în cămașă albă, la cravată și cu geantă… În alegerile pentru Primăria Floreni, din 2007, pe care le-am câștigat, pentru că umblam mereu la cravată și cu geantă, concurenții și detractorii au lipit pe toți stâlpii anunțuri discriminatorii: „Nu votați cu Munteanu pentru că este Martorul lui Iehova”. Am în arhivă aceste mostre locale de „luptă politică”. În 2005 lucram deja în 4-5 locuri, ieșeam de acasă la ora 5 dimineața și veneam la 9 seara. A fost mirific”, a povestit Munteanu.

Fiind întrebat ce a învățat la primul loc de muncă stabil, politicianul a spus că, Radio Antena C și, concomitent, Asociația Presei Electronice au fost pentru el a doua universitate, a muncit acolo cu oameni care merită fiecare câte un monument, cu jurnaliști și patrioți adevărați. „Eram acolo poate cel mai tânăr și le sunt recunoscător fiecărui coleg și tuturor pentru școala Antena C, o școală a demnității, a românismului, o școală a jurnalismului, o școală politică, o școală a vieții, or povețele înțelepților colegi m-au ajutat și mă ajută foarte mult în viață”, a menționat politicianul.

Valeriu Munteanu a mai spus că, dacă ar da timpul înapoi, ar face același lucru, or, începuturile profesionale l-au adus să muncească acum cu abnegație și responsabilitate pentru cauza românească a Basarabiei noastre și asta crede că este cel mai bun lucru pe care-l poate face.

Andriana Cheptine