Informaţiile apărute în presă în ultimele zile precum că liderul PLDM, Viorel Cibotaru ar fi lăsat să se înţeleagă că Maia Sandu ar trebui să fie candidatul comun al dreptei pro-europene la alegerile prezidenţiale, reacţiile provocate de respectivele informaţii, dar şi precizările cu care a venit ulterior Viorel Cibotaru ca răspuns la unele dintre aceste reacţii au fost „ingredientele” ce au stat la baza „umflării” unui scandal politic de proporţii. Cine l-a „umflat” şi cu ce scop – cred că au văzut toţi acei ce se interesează de politică în Republica Moldova. Cert este că acest scandal nu a căzut bine nici unuia din cele trei partide şi nu a contribuit deloc la avansarea în procesul de identificare a candidatului comun.

Nu voi analiza în acest material cine şi cîtă dreptate a avut şi cine şi unde a greşit. Nu aceasta acum contează, ci ceea ce va urma. Şi cît de stranie ar părea unora această afirmaţie, voi spune că urmările ar trebui să-i intereseze în primul rînd pe cei din PLDM, pentru că în joc este viitorul partidului lor.

Judecînd după unele declaraţii anterioare ale reprezentanţilor acestei formaţiuni, problema fuziunii PLDM cu alte partide nu se va pune minimum pînă la următoarele alegeri parlamentare, după cum nu se va pune nici problema unei eventuale autolichidări a partidului. Măcar şi din simplul motiv că PLDM a avut rezultate deloc de neglijat în precedentul scrutin parlamentar şi în cel local general, ceea ce îi asigură o anumită parte din subvenţiile de stat acordate partidelor politice. Dar, desigur, PLDM de pe acum trebuie să aibă în vedere şi un eventual plan de rezervă, în cazul în care nu se reuşeşte resuscitarea formaţiunii. Iar din acest punct de vedere, cel puţin reieşind din situaţia care este la moment pe arena politică, alte alternative pentru parteneriate politice sau fuziuni de viitor decît PPDA şi PAS nu există.

Cei din PLDM nu pot şti cum se vor „aşeza stelele politice” pentru PPDA sau pentru PAS, pentru Andrei Năstase sau pentru Maia Sandu. De aceea, la această etapă nu-şi pot permite luxul să facă mişcări pripite. Or, aceasta ar însemna să-şi taie singuri craca de sub picioare. Să admitem că PLDM decide să ia partea Maiei Sandu. Ce se va întîmpla dacă ea nu va obţine funcţia de Preşedinte? Formaţiunea pe care o conduce va intra în declin, deoarece va fi asociată cu un mare eşec electoral, cu o mare deziluzie politică. Iar luînd în calcul faptul că respectivul partid nu este prea activ şi nu are o structură teritorială suficient de viguroasă, către următoarele alegeri parlamentare ar putea ajunge destul de şifonat şi cu şanse destul de reduse. Va prezenta atunci PAS interes pentru PLDM? Probabil, nu. Îi va ierta PPDA pe cei din PLDM pentru gestul din prezidenţialele 2016? Cel mai probabil, nu. Care atunci va fi perspectiva politică a PLDM? Cred că ştiţi răspunsul la această întrebare.

Să admitem că PLDM va decide să-l susţină pe Andrei Năstase. Exact aceleaşi argumente invocate în cazul descris mai sus sînt valabile şi aici. Ca să nu mai vorbim de faptul că o eventuală trecere a PLDM de partea unuia dintre candidaţi acum va însemna practic automat scindarea acestui partid. Or, în PLDM sînt atît adepţi ai unei apropieri a partidului de PAS, cît şi adepţi ai apropierii partidului de PPDA.

De aceea, orice mişcare bruscă a PLDM în această situaţie este extrem de periculoasă pentru respectivul partid. Unica cale corectă pentru liberal-democraţi este să păstreze neutralitatea şi tăcerea, lăsînd PPDA şi PAS să ajungă la un compromis. Iar cînd acesta va fi identificat, PLDM va trebui doar să-şi declare susţinerea pentru respectiva variantă. În cazul în care compromisul nu va fi identificat, cel mai corect pentru PLDM ar fi să iasă cu o declaraţie prin care să-şi îndemne puţinii alegători pe care-i mai are să susţină pe unul din cei doi candidaţi, fără a da cuiva preferinţă. Oricare alt comportament al liberal-democraţilor doar va scinda partidul şi-l va lipsi de orice perspectivă politică de viitor.

Igor Volniţchi