[ X ]
Editorial31 Ianuarie 2018 07:00

Cum se dă mită în Moldova

Discutam zilele acestea cu un procuror despre cum se dă mită în Moldova şi la un moment dat am început să râd, or procesul respectiv este demn de a fi subiect pentru o comedie, care, cu siguranţă, s-ar bucura de mare succes. Pentru a explica ce am în vedere, voi reda schema în baza căreia se dă mită în Moldova şi care mi-a fost descifrată de interlocutorul meu. Nu zic că această schemă e valabilă pentru toate cazurile de dare/luare de mită, dar, cu siguranţă, e aplicată destul de des.

Primul în schemă este un agent economic. Dorind să intre în posesia unui contract, să câştige o anumită licitaţie, anumite favoruri, poziţii pe piaţă mai bune etc., el găseşte un funcţionar din instituţia publică ce-l interesează şi îl convinge, contra unui comision anume, să-l ajute să obţină ceea ce vrea. Funcţionarul ia banul şi îl ajută. Apoi, funcţionarul e documentat de poliţist, care-şi are şi el sursele sale şi ştie cam tot ce mişcă într-o instituţie sau alta. Poliţistul face pasul respectiv împreună cu şeful său. Pentru a nu fi traşi la răspundere, agentul economic şi funcţionarul mituiesc deja poliţistul, care se împarte şi cu şeful său. Uneori, funcţionarul oferă poliţistului cam tot ce a primit de la agentul economic şi rămâne doar cu satisfacţia că nu va fi tras la răspundere. Apoi, pe fir intră procurorul, care, din „sursele sale”, află despre boroboaţa poliţistului şi superiorului său şi îi cheamă la o „discuţie”. Ca să nu se aleagă cu dosar penal, poliţistul şi superiorul său îl mituiesc pe procuror. De multe ori, ei dau procurorului cam tot ce au primit de la agentul economic şi de la funcţionar şi rămân cu satisfacţia că au scăpat de răspundere penală. Dar nici procurorul nu iese în câştig. Uneori, dosarele cu implicarea procurorilor ajung în instanţă şi atunci ei trebuie să se împartă cu judecătorii, oferindu-le cam tot ce au primit de la poliţişti, alteori, procurorii sunt „invitaţi la o discuţie” de colegii lor de la CNA şi, în urma „discuţiei”, trebuie să cedeze ceea ce au primit de la poliţişti, rămânând doar cu satisfacţia că nu vor fi traşi la răspundere. Lanţul nu se rupe nici aici, pentru că deja despre judecătorii sau ofiţerii CNA află „cineva de la putere”, care tot îi invită „la o discuţie”. Cu ce se termină astfel de „discuţii”, cred că vă daţi seama – cei invitaţi trebuie să lase „gazdei” o sumă anume. Apoi, începe „răzbunarea” pe „cei de la putere”, ei fiind „invitaţi” de procurori sau de ofiţerii CNA la „alte discuţii” despre alte „trebuşoare murdare” şi astfel banii îi „părăsesc” şi pe „cei de la putere”. E un fel de cerc închis, în care toţi acei ce acceptă „trebuşoare murdare” primesc de la cineva şi plătesc apoi altcuiva, în final rămânând cu… borta de la covrig, dar cu o mare satisfacţie că au scăpat de problemele cu legea.

Ascultând cele spuse de procuror, mi-am amintit un banc. Cică într-un orăşel provincial, în care oamenii practic nu aveau bani, a sosit (în trecere) un străin. Dorind să se odihnească câteva ore, a închiriat o cameră la hotel, iar după ce s-a odihnit puţin, a apelat la serviciile unei domnişoare de purtări uşoare. În schimbul „serviciilor” prestate, i-a oferit fetei o sută de dolari. Domnişoara a coborât la recepţie şi i-a dat suta de dolari stăpânului hotelului pentru o datorie mai veche, ea închiriind periodic o odaie în hotel cu un scop anume. Stăpânul hotelului i-a dus imediat suta de dolari unui fermier, de la care achiziţiona pe datorie produse pentru necesităţile sale. Fermierul i-a dus suta de dolari medicului din localitate, pentru că anterior beneficiase de serviciile acestuia pe datorie. Medicul i-a dat suta de dolari poliţistului din oraş, pentru că l-a iertat de nişte amenzi mai vechi. Poliţistul i-a dat suta de dolari stăpânului hotelului, pentru că se oprise acolo o noapte cu prietenii săi la un chef şi-i rămăsese dator. Stăpânul hotelului i-a dat suta de dolari străinului ce se oprise în hotelul său, pentru că angajaţii hotelului i-au ars cu fierul de călcat cămaşa şi pantalonii. Străinul şi-a luat banii şi a plecat. În acel orăşel toţi au rămas fără bani cum au fost şi până la venirea străinului. În schimb au rămas toţi fără datorii şi cu un sentiment de satisfacţie profundă.

Dacă e să-i dau crezare procurorului, cu mita în Moldova e cam ca în acest banc. Şi acum stau şi mă întreb: De ce oamenii în Moldova dau şi primesc mită, dacă până la urmă rămân tot cu… nimic. Desigur, dacă nu luăm în calcul durerile de cap şi satisfacţia prostească pe care o au de la faptul că au scăpat de probleme pe care singuri şi le-au făcut.

Dumitru Spătaru

Sondaj

  • Pe cine aţi dori să-l vedeţi primar al capitalei?

    View Results

    Se încarcă ... Se încarcă ...
Politica online