Interviu cu Viorel Godea, director general al companiei de construcţii Lagmar

Domnule Godea, într-o publicaţie recentă vă refereaţi la creşterea numărului de autorizaţii de construire eliberate pentru Chişinău. Pe cât de pronunţată este această tendinţă?

V.G.: E o tendinţă care s-a observat iniţial în primul trimestru al anului curent, iar datele oficiale pentru semestrul întâi au confirmat că ea capătă contur tot mai pronunţat. Astfel, în ianuarie-iunie 2026, potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică, pentru clădiri rezidenţiale în Chişinău s-au eliberat cu 23 autorizaţii (6,1%) de construire mai mult decât în perioada similară a anului trecut. Cu 8 (15,7%) a crescut şi numărul autorizaţiilor de construire pentru clădiri nerezidenţiale. Apropo, creşteri a numărului de autorizaţii pentru clădiri rezidenţiale atestăm şi în regiunea Centru – plus 31 (8,4%), dar şi, nesemnificativ, în UTA Găgăuzia – plus două autorizaţii (2,5%). Iar în cazul clădirilor nerezidenţiale, pe lângă Chişinău, avem creşteri a numărului de autorizaţii de construire eliberate în regiunea Nord – plus 5 (6,1%) şi, iarăşi, nesemnificativ, în UTA Găgăuzia – plus o autorizaţie (2%). Cele mai mari descreşteri le avem la eliberarea autorizaţiilor de construire pentru clădirile rezidenţiale din regiunea Sud: -23 autorizaţii (27,7%) şi a autorizaţiilor de construire pentru clădiri nerezidenţiale în regiunea Centru: -49 autorizaţii (32,5%).

Dar, tendinţa generală la nivel de ţară, care este? 

V.G.: După indicatorii generali înregistraţi în primul semestru al anului curent, vedem că tendinţa de scădere a numărului de autorizaţii de construire, atestată constant în ultimii ani, se păstrează. La concret, în ianuarie-iunie 2026 au fost eliberate 1376 de autorizaţii de construire, din care: 1034 de autorizaţii pentru clădiri rezidenţiale (+3,0%) şi 342 de autorizaţii pentru clădiri nerezidențiale (-9,8%).

În ultimii patru ani am asistat la descreşteri permanente, excepţie fiind doar anul 2023, când s-a înregistrat o uşoară creştere a acestui indicator. Cel mai rău din acest punct de vedere a arătat anul 2025, când, pentru prima dată în ultimii ani, numărul autorizaţiilor de construire eliberate a coborât sub 3 000, înregistrând  o descreştere de 9% în raport cu 2024.

Având aceste date, se poate de menţionat că e bine că a început să crească numărul de autorizaţii de construire eliberate pentru Chişinău, unde se atestă cea mai mare necesitate de locuinţe şi de spaţii comerciale, dar situaţia la nivel de ţară, în general, lasă de dorit. Şi ar fi mare păcat dacă, la finele anului curent, se va dovedi că am stabilit un nou antirecord în acest domeniu, după cel din 2025.

Da, însă, la general numărul de locuinţe în Republica Moldova, la fel ca şi suprafaţa totală a fondului locativ este în creştere…

V.G.: Într-adevăr, datele Biroului Naţional de Statistică arată că numărul de locuinţe în Republica Moldova, la fel ca şi suprafaţa totală a fondului locativ este în creştere. Astfel, la data de 1 ianuarie 2026 fondul locativ oficial înregistrat (locuinţe ocupate şi neocupate) a constituit 1365,3 mii locuinţe, cu o creştere de 2,1% faţă de situaţia înregistrată la 1 ianuarie 2025. Suprafaţa totală a fondului locativ înregistrată la 1 ianuarie 2026 a constituit 93379,3 mii m², sau cu 1,7% mai mult faţă de suprafaţa totală a fondului locativ înregistrată la 1 ianuarie 2025.

La prima vedere s-ar părea că situaţia este una satisfăcătoare, având în vedere faptul că în Republica Moldova locuiesc circa 2,4 milioane persoane (cu viză de reşedinţă obişnuită), însă există unele nuanţe care ne determină să privim lucrurile şi din alt punct de vedere. Una din aceste nuanţe ţine de distribuirea locuinţelor din punct de vedere geografic. Astfel, Chişinăului, unde de facto locuieşte o treime din populaţia totală a ţării, îi revine doar 26,4% din numărul total de locuinţe înregistrate. Ca să nu mai vorbim de faptul că în Chişinău locuiesc, potrivit unor date, circa 90 mii de refugiaţi ucraineni, iar potrivit altor date – 120 mii. Şi aceasta exercită o presiune sesizabilă asupra pieţei imobiliare.

De asemenea, ar fi de notat că, în timp ce Republica Moldova trece printr-un proces vizibil de urbanizare, cel mai mare număr de locuinţe revine mediului rural – 748 mii (54,8%). Multe din locuinţele din mediul rural pur şi simplu nu sunt locuite. Potrivit recensământului populaţiei şi al locuinţelor din 2024, doar 62,2% din locuinţe erau ocupate.

Încă o nuanţă importantă este că cea mai mare pondere în fondul locativ general al Republicii Moldova revine regiunii Nord (29,1%), care este şi una dintre cele mai depopulate zone ale ţării. În acelaşi timp, regiunii Centru îi revine 27,4% din numărul total de locuinţe pe ţară, regiunii de dezvoltare Sud – 13,3%, iar UTA Găgăuzia – 3,8%.

Deci, deşi numărul de locuinţe şi suprafaţa generală a fondului locativ parcă ar fi suficiente pentru populaţia pe care o avem, totuşi, când intri în detalii, te convingi că lucrurile nu stau chiar aşa. Moldova are în continuare nevoie de spaţiu locativ nou, iar toate politicile statului în acest domeniu ar trebui să ia în calcul inclusiv momentele menţionate. Mai ales că avem unele semnale îngrijorătoare legate de piaţa construcţiilor.

Ce aveţi în vedere?

V.G.: În primul trimestru al anului curent, pentru prima dată în ultimii doi ani, s-a atestat o descreştere a volumului lucrărilor de construcţii şi aceasta e semnificativă – 12%, comparativ cu primul trimestru al anului 2025. Datele Biroului Naţional de Statistică arată că, volumul lucrărilor de construcţii: în trimestrul II 2026 a scăzut faţă de trimestrul II 2025 cu 6,3% (în preţuri comparabile); în ianuarie-iunie 2026 a scăzut, faţă de perioada corespunzătoare a anului 2025 cu 8,2% (iarăşi, în preţuri comparabile). Descreşteri ale volumului lucrărilor de construcţii executate s-au înregistrat la clădirile nerezidențiale cu 13,8%, clădirile rezidențiale cu 5,3% şi construcţiile inginereşti – cu 2,4%.

Cele menţionate vorbesc despre faptul că e necesară o amplă analiză a situaţiei ce s-a creat pe piaţa construcţiilor, iar în rezultat să fie demarate acţiunile concrete ce se impun. Dacă acest lucru nu va fi făcut acum, situaţia s-ar putea agrava şi mai mult, lucru care nu trebuie admis, dat fiind rolul important pe care-l joacă domeniul construcţiilor în economia naţională. În context ar fi cazul de amintit că anul trecut piaţa construcţiilor a înregistrat o creştere de 32,2%, iar contribuţia domeniului la formarea Produsului Intern Brut a fost de 7,2%. Deci, concluziile sunt la suprafaţă – rămâne doar de acţionat.

Aţi menţionat contribuţia domeniului construcţiilor la formarea Produsului Intern Brut în 2025. Dar putem face unele concluzii (măcar preliminare) referitor la 2026?

V.G.: Putem vorbi doar prin prisma datelor pentru primul trimestru. Datele oficiale făcute publice de Biroul Naţional de Statistică privind Produsul Intern Brut în primul trimestru al anului curent arată că, în premieră în ultimii mai bine de doi ani, construcţiile încep să aibă un impact negativ asupra evoluţiei PIB. La concret, în perioada de referinţă, construcţiile au determinat scăderea PIB cu 0,6%, în general având o pondere la formarea PIB de 4%. Apropo, o influenţă negativă asupra PIB în primul trimestru al anului curent l-au avut şi tranzacţiile imobiliare. Acestea au determinat descreşterea PIB cu 0,7%, având o contribuţie generală la formarea PIB de 9%.

Dar să revenim la construcţii şi să analizăm ponderea acestui domeniu la formarea şi evoluţia PIB în ultimii ani. După cum am menţionat mai devreme, în 2025, volumul lucrărilor de construcţii a înregistrat o creştere impresionantă – 32,2%. Astfel, anul trecut construcţiilor le-au revenit o pondere în formarea PIB de 7,2%, iar influenţa domeniului asupra creşterii PIB a fost de 0,5%. În anul 2024 volumul lucrărilor de construcţii a înregistrat o creştere de 4,8%. În rezultat, construcţiile au influenţat creşterea PIB cu 0,2%, revenindu-le o pondere în formarea PIB de 7,1%. De fapt, anii 2024 şi 2025 au fost unicii ani din ultima perioadă când volumul lucrărilor de construcţii a înregistrat creşteri semnificative şi aceasta s-a expus direct asupra evoluţiei PIB.

Pentru ca situaţia să fie şi mai clară, voi invoca şi exemplele anilor 2023 şi 2022. În 2023 volumul lucrărilor de construcţii a înregistrat o descreştere de 2,5%. În perioada menţionată, construcţiile au determinat scăderea PIB cu 1%, păstrând, totuşi, o pondere destul de mare în formarea acestuia – 6,2%. În anul 2022, volumul lucrărilor de construcţii a înregistrat o descreştere de 13,9%. În rezultat, construcţiile au determinat scăderea PIB cu 0,8%, iar ponderea domeniului la formarea PIB a fost de 7,4%.

Dacă tendinţa înregistrată în primul trimestru al anului curent se va păstra pe parcursul întregului an, atunci nu este exclusă revenirea la situaţia anului 2022. Şi aici vorbim atât de volumul lucrărilor de construcţii, cât şi de influenţa domeniului asupra evoluţiei PIB.

Credeţi că situaţia se poate schimba pe parcurs?

V.G.: Admit că situaţia se poate schimba uşor în bine, dar, oricum, trebuie să fim realişti şi să spunem deschis că aceasta nu are cum să se schimbe semnificativ. Dacă dorim schimbări cu adevărat semnificative, care nu doar să amelioreze situaţia de pe piaţa construcţiilor, ci şi să determine dezvoltarea acesteia, e nevoie de acţiuni concrete. Şi eu nu o dată am menţionat măsurile ce se impun – începând de la cele ce ţin de deblocarea pieţei imobiliare şi terminând cu eliminarea constrângerilor ce afectează dezvoltarea pieţei construcţiilor. Nu cred că e cazul să le mai enumăr o dată. Ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii este că, dacă în direcţia menţionată nu se va acţiona hotărât astăzi, mâine ar putea să fie deja târziu.