Republica Moldova a introdus în Legea insolvabilității nc. 149/2012 procedura accelerată de restructurare în 2020, transpunând parțial prevederile Directivei (UE) 2019/1023. Cinci ani mai târziu, procedura rămâne practic necunoscută — niciun fermier din cei consultați nu a apelat vreodată la ea. Guvernul propune acum o nouă rundă de modificări. Sunt ele suficiente? Irina Selevestru, expert în insolvență, membru fondator al Centrului Național de Instruire „Moldinsolv” şi expert în dreptul insolvabilității, răspunde.

Doamnă Selevestru, să începem de la început. Ce este procedura accelerată de restructurare şi de ce a fost introdusă în legislația moldovenească?

Procedura accelerată de restructurare este, în esență, o a doua şansă pentru o întreprindere viabilă care traversează o perioadă dificilă. În loc să o lichidăm şi să vindem tot ce are, o ajutăm să se reorganizeze, să-şi restructureze datoriile şi să iasă din criză pe propriile picioare.

Ea a fost introdusă în Legea insolvabilității nr. 149/2012 prin modificările din 2020, ca urmare a obligației Republicii Moldova de a transpune Directiva (UE) 2019/1023 privind cadrele de restructurare preventivă. Această directivă reprezintă o schimbare de paradigmă la nivel european: în loc să aşteptăm falimentul, intervenim mult mai devreme, când întreprinderea are încă şanse reale de supraviețuire.

Logica este simplă:

în faliment — activele se vând forțat, de obicei sub valoare, creditorii recuperează puțin, angajații rămân fără loc de muncă, iar întreprinzătorul pierde tot.

în restructurare — întreprinderea continuă să funcționeze, creditorii recuperează mai mult decât ar primi în faliment, angajații își păstrează locul de muncă, iar întreprinzătorul primeşte o a doua şansă.

Ideea este că o afacere vie produce mai multă valoare decât una lichidată. Acesta este principiul fundamental al restructurării preventive.

Spuneți că legea a fost introdusă în 2020. Sunt deja cinci ani — cum a funcționat în practică?

Sincer? Nu a funcționat. Deloc. Am consultat în luna mai 2026 mai mulți fermieri aflați în dificultate financiară sau care au trecut prin proceduri de insolvabilitate. Rezultatul a fost şocant: niciunul dintre ei nu a apelat vreodată la procedura accelerată de restructurare. Niciunul. Şi nu pentru că nu aveau nevoie — opt din zece se aflau în criză la momentul chestionării, iar patru au trecut de mai multe ori prin dificultăți financiare grave.

Motivele invocate au fost: nu ştiau că există această procedură, o percepeau ca prea complicată sau prea costisitoare, nu aveau încredere că legea îi va proteja. Unii au povestit că au încercat să depună cereri la instanță şi le-au fost restituite de patru ori consecutiv pentru motive formale — timp în care banca a executat gajul. La a cincea încercare era deja prea târziu.

Deci avem o lege care există pe hârtie de cinci ani, dar care în practică este complet inaccesibilă pentru cei cărora le este destinată. Aceasta este realitatea.

„Legea există din 2020. Cinci ani mai târziu, niciun fermier pe care l-am consultat nu a apelat vreodată la procedura accelerată de restructurare. Avem o lege fără utilizatori.”

Ce prevede Directiva (UE) 2019/1023 şi în ce măsură legislația moldovenească o transpune corect?

Directiva europeană din 2019 este un document remarcabil pentru că schimbă complet filosofia abordării dificultăților financiare. Ea impune statelor membre câteva principii esențiale:

Accesul timpuriu şi fără bariere. Debitorul trebuie să poată accesa procedura de restructurare în stadiu incipient, fără documente costisitoare, fără justificări complicate, fără riscul de a fi respins pentru motive formale.

Protecția provizorie — o perioadă de suspendare a executărilor silite, prevăzută până la 12 luni, în care debitorul poate să-şi elaboreze planul fără presiunea creditorilor.

Testul interesului creditorului — un plan poate fi confirmat dacă creditorii primesc cel puțin cât ar primi în faliment. Altfel spus, niciun creditor nu are dreptul de a vota împotriva unui plan rezonabil doar pentru că vrea mai mult.

Mecanismul cram-down — dacă majoritatea claselor de creditori acceptă planul, instanța poate confirma planul şi împotriva voinței unor clase recalcitrante.

A doua şansă reală — după executarea planului, debitorul trebuie să fie degrevat de datorii şi reintegrat economic în termen de maximum trei ani.

Republica Moldova a transpus parțial aceste principii în 2020. Structural, procedura există în lege. Dar implementarea concretă are lacune grave care o fac inoperabilă. Directiva spune „accesul trebuie să fie uşor” şi legea moldovenească spune „documentează-te, motivează, demonstrează, notifică toți acționarii, ataşează extrase din registre publice”. Acestea sunt opuse.

Guvernul propune acum modificări la Legea insolvabilității. Ce notează pozitiv aceste propuneri?

Voi spune întâi şi cu sinceritate că inițiativa legislativă este binevenită şi necesară. Faptul că Guvernul încearcă să atingă subiectul restructurării preventive, să o facă mai accesibilă, este un pas în direcția bună. Există câteva elemente cu adevărat valoroase în proiectul Guvernului:

Introducerea mecanismului de degrevare de obligații (fresh start) pentru întreprinzătorii individuali. Aceasta înseamnă că un antreprenor care a trecut prin procedură și și-a executat planul poate ieşi în sfârșit fără datorii-fantomă care să-l urmărească pe viață. Acesta este un principiu central al Directivei.

Serviciul de avertizare timpurie — o idee excelentă. Prin care întreprinderea este alertată înainte de a cădea în insolvabilitate, nu după. Dacă va fi implementat serios, poate schimba complet dinamica.

Mecanismul de impunere a planului (cross-classcram-down) — propus parțial în noul art. 223¹. Ideea că un plan votat de majoritate poate fi confirmat de instanță chiar şi fără acordul unanim al creditorilor este esențială pentru funcționarea reală a restructurării.

Clarificări procedurale multiple care aduc textul Legii mai aproape de litera Directivei europene. Acestea sunt tehnice, dar importante.

Aşadar: direcția este corectă. Dar, după cum am mai văzut, direcția corectă nu este suficientă dacă în detalii rămân bariere care fac procedura inaccesibilă.

„Directiva europeană spune că accesul la restructurare trebuie să fie simplu şi rapid. Legea moldovenească, în forma ei actuală, spune contrariul: documentație greoaie, motive justificate, extrase din registre. Fermierii au renunțat înainte să înceapă.”

Care sunt cele mai grave lacune ale propunerii Guvernului? Ce nu rezolvă?

Sunt mai multe, şi le voi prezenta în ordinea gravității lor practice, pe baza discuțiilor directe cu fermierii:

1. Fidejusorii şi garanții — problema care nimiceşte planul din interior

Aceasta este cea mai mare problemă, şi proiectul Guvernului nu o rezolvă. Ce se întâmplă în practică? Debitorul (gospodăria țărănească, Societatea cu Răspundere Limitată) intră în procedura de restructurare. Creanța creditorului față de debitor este redusă şi restructurată prin plan. Dar creditorul este asigurat și printr-un  fidejusor sau terț garant — de regulă membrul gospodăriei țărănești, fondatorul societății cu răspundere limitată, un părinte, un asociat. Și creditorul nu aşteaptă nici măcar o zi: execută imediat fidejusorul sau terțul garant pentru valoarea inițială a datoriei, inclusiv penalizările care tocmai au fost reduse prin plan.

Rezultatul? Debitorul se reorganizează, iar familia lui este executată pentru datorii care nu mai există juridic. Planul de restructurare devine o glumă. Art. 208 al Legii permite expres această situație — spune că creditorii „conservă” drepturile față de fidejusori. Proiectul Guvernului nu schimbă nimic la acest articol.

2. Barierele la intrare în procedură rămân prohibitive

Art. 220, care reglementează depunerea cererii, rămâne în continuare o listă de documente şi cerințe care înspăimântă. Fermierul trebuie să demonstreze că nu se află în temei de insolvabilitate la momentul depunerii — un lucru imposibil de demonstrat fără o analiză economică complexă pe care nici măcar instanța nu o poate realiza la etapa admiterii. Trebuie să notifice toți acționarii, să ataşeze extrase din registre publice care costă bani.

Directiva spune: acces efectiv, fără bariere disproportionate. Proiectul Guvernului nu simplifică suficient acest articol.

3. Măsurile de asigurare asupra conturilor de decontare și bunurile debitorului după confirmarea planului

Iată o contradicție internă în lege: pe de o parte, art. 220² spune că debitorul continuă să exercite administrarea întreprinderii. Pe de altă parte, în practică, conturile de decontare si bunurile rămân cu sechestre. Un fermier nu poate vinde recolta dacă bunurile au sechestre. Nu poate plăti muncitorii sezonieri. Nu poate cumpăra semințe. Intră în procedura menită să-l salveze şi nu mai poate produce nimic.

4. Planurile votate dar neconfirmate — blocajul de 2-3 ani

Am cunoscut fermieri care au planuri de restructurare votate de creditori în urmă cu doi, trei ani, care nu au fost încă confirmate de instanță. De ce? Pentru că un singur creditor a contestat hotărârea adunării creditorilor, iar instanța a suspendat confirmarea până la soluționarea contestației. În tot acest timp, fermierii sunt nevoiți să aplice TVA inversă, nu pot achita creditorii, nu ştiu ce se întâmplă. Proiectul Guvernului prevede că contestațiile se examinează împreună cu cererea de confirmare — dar nu exclude expres suspendarea.

Vorbiți specific despre fermieri. De ce sectorul agricol este mai vulnerabil în fața acestor probleme?

Agricultura are particularități pe care legea insolvabilității actuală le ignoră complet.

Sezonalitatea veniturilor. Un fermier nu încasează bani uniform pe tot anul — el încasează după recoltă. Dacă un plan de restructurare îi cere plăți lunare uniforme, în mod obiectiv nu le poate face. Dar legea nu recunoaşte această realitate.

Activele cu lichiditate redusă. Un fermier nu are cash la bancă — are pământ, utilaje, animale, culturi. Valoarea lor reală constă în capacitatea de a genera venituri viitoare. Vinde forțat un tractor în extrasezon şi îl dai 30% din valoare. Legea nu ține cont de asta — nu interzice vânzările în extrasezon.

Contractele de arendă. Un fermier care intră în insolvabilitate vede imediat cum proprietarii de teren îi reziliază contractele de arendă. Fără pământ, agricultorul nu mai există. Dar legea nu protejează contractele de arendă pe durata restructurării.

Calamitățile naturale. Șase din zece fermieri consultați au trecut prin crize cauzate de recolte slabe sau scăderea prețurilor — factori complet externi, necontrolabili. Legea nu prevede nicio clauză de forță majoră agricolă. Dacă un fermier întârzie o plată prevăzută în planul de restructurare din cauza unei secete confirmate oficial, intră automat în încălcarea planului.

Gospodăriile țărăneşti. Această formă de organizare, specifică agriculturii moldoveneşti, este reglementată separat în Legea insolvabilității. Proiectul Guvernului introduce degrevarea de obligații — dar fără o prevedere expresă care să se aplice şi gospodăriilor țărănești.

Practic, un fermier care intră în procedura accelerată de restructurare riscă să-şi piardă contractele de arendă, să nu poată vinde recolta, să îi fie aplicat sechestru pe cont şi să vadă cum familia îi este executată de bancă. Cine s-ar mai duce de bunăvoie să acceseze o astfel de procedură?

Ce propune Moldinsolv concret pentru corectarea acestor lacune? Care sunt modificările prioritare?

Am elaborat, în colaborare cu Federația Națională a Fermierilor din Moldova, un set de 16 propuneri concrete de modificare legislativă. Le voi rezuma pe cele mai urgente:

Prioritatea 1: Protecția fidejusorilor pe durata executării planului

Propunem ca pe toată durata executării planului de restructurare, creditorii să nu poată urmări direct sau indirect fidejusorii, garanții și codebitorii pentru creanțele reglementate prin plan. Este un principiu elementar de drept civil: garantul nu poate fi pus într-o poziție mai oneroasă decât debitorul principal. Dar în prezent, legea permite exact contrariul.

Prioritatea 2: Simplificarea radicală a accesului la procedură

Propunem eliminarea din art. 220 a cerințelor excesive: motivarea procedurii, demonstrarea absenței temeiului de insolvabilitate, extrase din registrele publice, notificarea acționarilor. Posibilitatea de restituire a cererii pentru motive formale trebuie eliminată — eventualele lipsuri se solicită ulterior admiterii, nu înainte.

Prioritatea 3: Deblocarea conturilor de decontare

O prevedere simplă: măsurile de asigurare nu vor limita debitorul în gestionarea conturilor de decontare, semnarea contractelor curente şi vânzarea producției curente. Fără această prevedere, orice plan de restructurare agricolă e vid de conținut.

Prioritatea 4: Independența confirmării planului față de contestații

Contestarea hotărârii adunării creditorilor nu trebuie să blocheze confirmarea planului. Contestația se examinează paralel. Un singur creditor recalcitrant nu poate bloca pe ani de zile un plan votat democratic de majoritate.

Prioritatea 5: Prezumția de acceptare din partea bugetului de stat

Dacă planul asigură achitarea integrală a creanței principale a Serviciului Fiscal de Stat, SFS este prezumat că acceptă reducerea accesoriilor (dobânzi, penalizări). Statul nu ar trebui să fie ultimul obstacol în calea salvării unei întreprinderi viabile.

Prioritatea 6: Clauza de forță majoră agricolă

Întârzierea la plăți prevăzute în planul de restructurare cauzată de o calamitate naturală confirmată de autorități nu trebuie să constituie încălcare a planului. Este o adaptar e elementară a legii la realitățile sectorului agricol moldovenesc.

Dincolo de lege, ce altceva mai este necesar pentru ca procedura să funcționeze în practică?

Legea este necesară, dar nu suficientă. O lege bună cu beneficiari care nu o înteleg rămâne inutilă.

Scorul mediu al cunoştințelor financiare şi juridice ale fermierilor consultați este 0,42 din 3,0 — zona de „necunoaştere”. Bilanțul contabil are cel mai mic scor: 0,27. Asta înseamnă că mulți fermieri nu ştiu când sunt în pierdere, nu ştiu când e momentul să ceară ajutor. Ajung la procedura de insolvabilitate după ce lucrurile sunt deja iremediabile.

De aceea, Moldinsolv propune un pachet complementar de intervenții non-legislative:

Cursuri de insolvabilitate şi restructurare — pentru ca fermierii să ştie ce drepturi au şi ce instrumente pot folosi. Nu cursuri academice — simulări practice, studii de caz reale, pas-cu-pas.

Cursuri de finanțe agricole şi diagnostic financiar — pentru depistarea crizei cu cel puțin 12 luni înainte ca ea să devină insolubilă. Bilanțul nu trebuie să fie un mister pentru cel care îl produce.

Mentorat individual periodic — pentru fermierii deja în dificultate, care nu au nevoie de un curs general, ci de cineva care se uită la situația lor concretă şi le spune ce să facă azi.

Ghiduri practice gratuite — cinci ghiduri simple, vizuale, în română şi rusă: cum recunoşti criza, cum funcționează procedura, cum îi protejezi familia, ce faci în primele 72 de ore când banca suna. Materiale pe înțelesul oricărui fermier.

Modificările legislative şi intervențiile educaționale trebuie să meargă mână-n mână. Una fără cealaltă nu produce efectul dorit.

Ce mesaj aveți pentru Guvern şi Parlament în contextul acestui proiect de lege?Şi cum vedeți rolul societății în raport cu cultura insolvabilității?

Vreau să încep cu ceva ce rar se spune în dezbaterile despre insolvabilitate, dar care este poate cel mai important obstacol: dezinformarea. Nu ignoranța — dezinformarea. Există o diferență esențială între a nu şti ceva şi a şti ceva greşit. Şi în Moldova, în jurul cuvintelor „insolvabilitate” şi „faliment”, s-a construit de-a lungul anilor un adevărat edificiu al dezinformării.

Mitul numărul 1: „Insolvabilitate = ruine totală”

Când un fermier aude „insolvabilitate”, îi vine în minte imaginea unui executori judecătoresc la uşă, a utilajelor scoase în curte, a familiei pe drum. Aceasta este imaginea falimentului, nu a restructurării. Dar nimeni nu a explicat vreodată suficient de clar diferența.

Mitul numărul 2: „Omul care a dat faliment e un ratat”

Aceasta este poate cea mai dăunătoare percepție dintre toate. În cultura noastră, eşecul în afaceri este asociat cu ruşinea, cu incompetența, cu stigma socială. Fermierul care are dificultăți nu spune nimănui. Nu cere ajutor. Se împrumută pe la prieteni, vinde bunuri, tăie cheltuieli — orice, numai să nu recunoască public că e în criză. Iar când ajunge în sfarşit la un avocat sau la instanță, de obicei este deja prea târziu.

Dar uite cum priveşte lumea occidentală eşecul: Steve Jobs a fost dat afară din compania pe care o fondase. Walt Disney a dat faliment de două ori înainte de a crea imperiul. Multe întreprinderi mari din Statele Unite şi din Europa au trecut prin restructurare şi au ieşit mai puternice. Legislația americană Chapter 11 a fost proiectată tocmai pentru a normaliza restructurarea, a o destigmatiza, a o face o decizie de business, nu un act de dezonoare.

Republica Moldova are nevoie de aceeaşi schimbare culturală. Noi încă nu suntem acolo. Dar Parlamentul şi Guvernul pot contribui activ la această schimbare — prin modul în care comunică despre procedură, vorbește cu respect despre administratorii de insolvență, prin campaniile de informare, prin limbajul folosit în lege.

Mitul numărul 3: „Dacă intri în insolvabilitate, banca îți ia tot”

Aceasta este un semi-adevăr transformat în dezinformare. Pe durata suspendării executărilor individuale, niciun creditor nu poate executa bunurile debitorului. Dar fermierii nu ştiu asta. Şi nici nu au de unde să afle — pentru că nimeni nu le-a explicat.

Securitatea procedurii — cel mai bine păzit secret al legii

Procedura accelerată de restructurare oferă, în realitate, un nivel remarcabil de protecție: executările silite sunt suspendate automat de la data depunerii cererii, debitorul îşi păstrează controlul asupra întreprinderii, contractele în curs nu pot fi reziliate unilateral de creditori, iar la finalul planului executat, debitorul este degrevat de toate datoriile anterioare şi poate lua o nouă pornire economică de la zero.

Este o procedură care protejează. Dar dacă oamenii nu ştiu asta — şi în mod curent nu ştiu — ea nu există pentru ei.

Ce cer Guvernului şi Parlamentului

Dincolo de modificările legislative, cer curaj: de a încuraja societatea de a vorbi despre eşec ca despre o etapă normală a vieții antreprenoriale, nu ca despre o ruşine națională. Cer o campanie națională de informare corectă și respectuoasă despre procedura de restructurare, despre rolul important și complicat al administratorilor de insolvență. Cer ca în institutiile unde se formează viitorii fermieri, viitorii antreprenori, să existe un modul de educație financiară care să includă şi dreptul insolvabilității. Cer limbaj corect în lege şi în comunicările oficiale.

O lege bună despre restructurare, fără o societate care înțelege restructurarea, rămâne o lege moartă. Trebuie să lucrăm simultan pe două planuri: reforma juridică şi reforma culturală. Ambele sunt posibile. Ambele sunt necesare. Şi noi, ca Centru de Instruire, suntem pregătiți să fim parte din această schimbare.

Pe de altă parte cer:

Continuați. Direcția este corectă. Faptul că se discută serios despre restructurare preventivă, despre transpunerea Directivei (UE) 2019/1023, este un pas important. Republica Moldova are nevoie de un cadru legal funcțional care să salveze întreprinderi viabile, nu să le lichideze.

Dar nu vă grăbiți fără să consultați utilizatorii reali ai legii. Am organizat o sesiune de discuții cu fermierii la Cahul pe 12 mai 2026. Nici un expert juridic nu poate spune mai clar decât un fermier care a încercat de patru ori să depună o cerere şi i-a fost restituită de patru ori. Aceste voci trebuie auzite înainte de votul final.

Prioritizați fidejusorii. Dacă nu rezolvați problema executării familiilor debitorului pe durata planului, toți ceilalți paşi sunt irelevanti. Niciun fermier nu va intra de bunăvoie într-o procedură care îi distruge familia.

Simplificați accesul real, nu formal. O lege simplă pe hârtie, dar cu 10 documente obligatorii la dosar, nu este o lege simplă. Simplificarea trebuie măsurată în numărul de zile şi lei necesari pentru a depune o cerere, nu în numărul de articole modificate.

„Insolvabilitatea nu înseamnă faliment. Restructurarea nu înseamnă catastrofă. Eşecul în afaceri nu înseamnă ruşine. Un administrator al insolvenței este un expert care te poate consilia, te poate ajuta să eviți un faliment. Până când societatea moldovenească nu va înțelege aceste distincții, nici un proiect de lege nu va produce efectele scontate.”

„O lege bună despre restructurare, fără o societate care înțelege restructurarea, rămâne o lege moartă. Avem nevoie simultan de reformă juridică şi de reformă culturală.”

Suntem dispuşi să venim la dezbateri publice cu argumente, cazuri din practică şi propuneri concrete. Ne dorim şi noi un cadru legal funcțional. Dar „funcțional” înseamnă utilizat, nu doar existent.

Irina Selevestru este membru fondator al Centrului Național de Instruire „Moldinsolv” şi expert în dreptul insolvabilității şi al restructurării întreprinderilor. Moldinsolv desfăşoară programe de instruire şi consultanță pentru IMM-uri şi societăți agricole din Republica Moldova.

www.infotag.md