Igor Munteanu, liderul Coaliției pentru Unitate și Bunăstare (CUB), în cadrul unui interviu pentru TRIBUNA, a vorbit despre starea lucrurilor din politica moldovenească, dar și despre pregătirile pentru alegerile parlamentare și așteptările de la acest scrutin. 

TRIBUNA: Domnule Munteanu, partidele de centru-stânga s-au activizat vizibil în ultima perioadă. Care e situația pe dreapta?

Igor Munteanu: Cred că ideea de revanșă este elementul central al activizării stângocentrismului moldovenesc. Intențiile lor sunt mai clare decât ale dreptei pentru că miza lor este de a nu opera cu bisturiul, ci cu toporul, iar în condițiile unei furtuni continentale de insecuritate, frica este resursa pe care o folosesc în discursul lor.

T.: Care e cea mai mare provocare care stă la moment în fața partidelor de dreapta?

I.G.: Sunt mai multe elemente ale problemei care stă în fața acestor partide. Narcisismul este o mare problemă pentru multe partide de centru-dreapta. După cum vedeți, eu aș întroduce în ecuația întrebării dvs. și segmentul de „centru pro-UE”, care nu poate fi abandonat din start unor pretinse „colonizări” din partea partidelor de stânga, camuflate în „versiuni centriste ale stângii geopolitice”. Ar mai fi și alte elemente, printre care aș include – incompetența, cameleonismul, corupția. Trebuie să înțelegem că, după ce Republica Moldova a trecut prin 4 crize majore în ultimii 4 ani – pandemia (2020), războiul din Ucraina (2022), criza energetică (2021-2025) și creșterea prețurilor la produsele alimentare, electoratul de centru-dreapta dă semne vizibile de oboseală ori chiar simte o mare lehamite față de modul în care este reprezentat politic. Drept urmare, mulți alegători „autentic” pro-UE, nu mai par dispuși să cotizeze „în alb” unor proeuropeni, care se comportă la fel ca și ceilalți, nesimțit, incorect, fără respect. Asta se vede deslușit pe sondaje, dar și în discuțiile pe care fiecare dintre noi le avem cu oamenii simpli. Eu cred că, în aceste condiții, misiunea care stă în fața tuturor partidelor proeuropene, poziționate pe segmentul de centru-dreapta, este să fim capabili să garantăm cetățenilor o guvernare meritocratică, un parcurs european credibil, care să livreze. Ce să livreze? Simplu, siguranță, încredere și bunăstare, nu ca slogane electorale, ci ca efecte și rezultate vii, azi și nu mâine. Ajunge să învinuim de nereușite guvernele de după 1991 și să ne amăgim că tot ce face azi PAS e purul adevăr, sfântul maslu, care nu poate fi pus la îndoială.

T.: Pe cât de necesar vi se pare dialogul între partidele de dreapta?

I.G.: Moldova are nevoie urgentă de un proces de depolarizare, tot așa cum avea nevoie după mandatul (prea lung) al PCRM-ului condus de Vladimir Voronin de o perioadă de „democratizare” și stat de drept. Scrutinul din 2024, dar și realitatea pe teren arată foarte clar că în RM avem mai multe forțe proeuropene și nu există un „monopol” legitim asupra ideii europene. Oricine continuă această narațiune nefericită și azi lucrează, de fapt, în scopul revenirii la guvernare a unei stângi extremiste, însetate de răzbunare, care are de câștigat direct de pe urma dezbinării proeuropenilor, măcinați de conflicte, gelozii și vendete personale. Personal, mie mi se pare extrem de toxică această politică a unor lideri PAS de a cere obediență fără crâcnire, fără a respecta niște reguli elementare de dialog și conviețuire. Această antagonizare trebuie să fie oprită azi la vârfurile partidului de guvernare (PAS), acolo unde până în acest moment se transmit directive cum să fie distruși proeuropenii „ne-autentici”, cei care „au tupeul” de a critica puterea și care au obiceiul de a pune la îndoială „predicile” tot mai stângace ale conducerii. Este timpul ruperii acestui cerc vicios în care doar un singur partid are dreptate. Ar trebuis să se facă o diferență clară între ce înseamnă a fi „oponent politic” și „adversar ideologic”, pentru că menținerea acestor erori strategice joacă astăzi doar în folosul grupurilor extreme, de care, actuala guvernare pretinde că ne apără și care, în extremis, ne poate trânti în scurt timp în cel mai negru scenariu electoral, urât de cetățeni și periculos de testat în condițiile unei turbulențe regionale.

T.: Ce ar trebui de făcut pentru a întări forțele dreptei în anul 2025?

I.G.: Anul 2025 este un an de haos și derută în toată Europa, în care statele mici, sau chiar microscopice, cum este și Republica Moldova, trebuie să-și joace resursele atent și strategic. Ar fi corect să ne dorim ca viitorul guvern care să reprezinte acest stat să fie de „unitate națională”, la care să participe toate forțele politice care împărtășesc valorile europene. Pare generalist, dar detaliile trebuie să fie dezvoltate mai târziu, pe măsură ce poate fi susținut acest enunț. Acest mesaj de „unitate prin dialog”, care să impună în mod evident și niște obligații politice cu efect imediat din partea partidului aflat azi într-o izolare solitară, dar și într-o stare de „precaritate instituțională” fără precedent, trebuie să fie „biblia” puterii actuale, atâta timp cât vrea să-și rețină o umbră de legitimitate democratică, sau își dorește cu adevărat să evite o criză politică fără precedent în Republica Moldova. Nu-i suficient să te plângi pe la alte cancelarii străine, dacă nu ești capabil să respecți niște oameni cu care vrei să discuți cu respect și diferență o agendă pro-europeană de viitor pentru Republica Moldova. Ca acțiuni-cheie în această direcție aș vedea următoarele: 1) acceptarea ideii de a forma un guvern de solidaritate democratică pro-UE, în Republica Moldova, cât mai curând posibil, ca un rezultat organic legat de resetarea dialogului, menționat mai sus, 2) intensificarea unui format de dialog între forțele pro-UE, pe subiectul coordonării unor acțiuni, decizii și politici, cu impact direct asupra cetățenilor. Suficient ar fi să constatăm povara pe care și-o asumă actuala guvernare de a iniția niște negocieri de aderare la Uniunea Europeană pe sectoare extrem de complexe, cum ar fi agricultura, industria, transporturile, justiție, etc, bazându-se exclusiv pe palmaresul unor tineri selectați de PAS, dar în afara unei discuții arhi necesare cu forțele politice pro-UE, ținute astfel în afara cercului de „actori relevanți”, numai pe baza delictului de a fi „opoziție”. Mi se pare greșit.

T.: Pe cât de posibil este ca dreapta să piardă alegerile parlamentare din acest an?

I.G.: Forțele de centru-dreapta pot câștiga lupta electorală din 2025 dacă își vor dori. Trebuie mai întâi să coopereze, să renunțe la egoism, să abandoneze platitudinile păstrării unui „status quo” agresiv, sau a utilizării de propagandă contra celorlalți pro-europeni, care, în acest moment, sunt în opoziție. În „Teoria Jocurilor” se folosește pe larg un model de simulare a unor reacții strategice, cunoscut sub numele de „dilema prizonierului”. Acesta explică de ce mai mulți jucători care nu-și pot coordona eficient mișcările vor suferi importante pierderi în cadrul unui joc strategic în raport cu sistemul ori cu adversarii lor, atâta vreme cât fiecare dintre ei nu-și va coordona acțiunile cu potențialii parteneri, suferind fie de miopie, de orgolii ori de cultură strategică. Eu sunt convins că asta este calea pe care partidele de centru-dreapta pot restabili încrederea cetățenilor în votul democratic.

Cristina Gurez