„În calitate de răspuns la interpretările emotive” referitoare la opinia echipei Moldovagaz și a sa personală, legate de evoluțiile de piața energetică din Republica Moldova – Vadim Ceban, președintele Consiliului de administrație al „Moldovagaz”, a venit cu următoarea explicație: 

„3 veacuri în urmă Benjamin Franklin a spus: “Atenție la cheltuielile mici. Scurgerea mică scufundă și nava mare.”

În acele timpuri știința economică încă nu era atât de dezvoltată, dar și atunci oamenii implicați în management insistau pe controlul strict al costurilor.

Economia e matematică și toate activitățile economice sunt matematice. Să renunțăm la matematică, înseamnă să renunțăm la rentabilitate. Atunci nu mai putem vorbi despre economie, pentru că vom avea doar un lanț de cheltuieli, apoi faliment.

Realitatea poate fi ascunsă după perdeaua de praf a interpretărilor doar pentru o perioadă scurtă. Dar asta nu înseamnă că realitatea încetează să existe.

Indiferent cât de talentate sunt interpretările, ele nu schimbă nici matematica, nici realitatea. Și când se așază praful interpretărilor 2 + 2 tot 4 face.

Numai că atunci pierderile generate în febra emoțiilor lovesc dur și cer soluții urgente.

Cu cât mai mult este ignorată realitatea și cu cât mai mult nu se ține cont de matematica activităților economice – cu atât pierderile și daunele cresc. Și cresc costurile rezolvării problemelor ignorate.

Creșterea și ignorarea costului resurselor energetice a lovit puternic productivitatea și competitivitatea economiei moldovenești. Au suferit afaceri, au suferit investitorii, au suferit angajații și a suferit bugetul public, care s-a pomenit cu o bază impozabilă mai mică și cu o povară mai mare de datorii. Multe procese economice au devenit nesustenabile și au fost oprite. Altele au pierdut capacitatea de a genera profit și, respectiv, au determinat renunțarea la investiții. Doar câțiva ani de costuri înalte pentru resursele energetice au generat o criză economică acută, au generat datorii, au determinat renunțarea la investiții și plecarea banilor în zone economice mai atractive.

Pentru că matematica nu a ținut cont de zgomotul interpretărilor și toate deciziile economice au rămas matematice. Managementul eficient nu se face sub presiunea emoțiilor, ci a argumentelor măsurabile. Aici nu apăr și nu critic pe nimeni, toți suntem responsabili într-o măsură oarecare. Dar ce facem mai departe?

Având masa critică de semnale negative din partea economiei, e cazul să revenim la matematică și să ignorăm comentariile emotive. E cazul să aducem energii de resuscitare a economiei moldovenești, inclusiv costuri minime posibile pentru resursele energetice.

Înțeleg perfect intenția firească a agenților economici de a avea acces sigur și competitiv la resursele energetice la condiții de piață. Însă, piața este un ecosistem cu regulile sale de joc și interacțiune între participanții ei. Rolul autorităților este nu doar în protejarea intereselor legitime ale consumatorilor, ci și în asigurarea funcționalității acestui ecosistem de piață.

În final.

Anunțarea publică a opiniilor este un drept comun, nu doar a unui grup de persoane.

Discutarea civilizată a opiniilor presupune educație personală și cunoștințe – și atunci poate deveni sursa puternică de idei și soluții.

Alte abordări compromit inițiativa, generează neîncredere – și nu rezolvă problemele, ci le agravează.”