1. Ambițiile guvernelor mari devin tot mai periculoase.

Deficitul de dialog și excesul de aroganță al leaderilor globali, împing lumea spre un conflict tot mai extins și mai greu de controlat.

Puterile globale se implică fără nicio limită în treburile interne ale altor țări și determină, practic în definitiv, procesul lor decizional.

Independența țărilor precum Republica Moldova e doar o iluzie.

Nu suntem independenți și nu decidem nimic important la noi acasă.

Suntem insistent amăgiți și manipulați.

De aici a apărut oboseala noastră de democrație. Pentru că democrația noastră e foarte strâmbă, gălăgioasa, obraznică și nesimțită.

Așa am ajuns să ne dorim mai multă ordine și o ”mână puternică”. Suntem în pragul unui bolșevism nou.

Democrația moldoveană e un haos. Moldova e guvernată printr-un lanț impredictibil de minciuni și artificii, menite să ne impresioneze. Între timp noi am obosit de artificii.

Omul obișnuit așteaptă de la Guvernare grijă și protecție; speranțe și încredere; bunăstare și oportunități. Guvernarea nu ne oferă nimic din ce așteptăm.

2. Trăim într-un model de organizare socială, în care cum gândim și ce gândim – decid puterile mari din afară. Nu mă refer la România. Mi-ași dori România să aibă mai multă influență în atmosfera noastră. Dar, din păcate, acum și atmosfera informațională a României e ca și cea din Chișinău – prea influențată de puterile globale.

Puterile globale știu să organizeze spectacole și să construiască aparențe potrivite.

Ca lucrurile să arate civilizat, puterile globale la noi și-au găsit un nume frumos – parteneri de dezvoltare.

Cea mai eficientă investiție a partenerilor de dezvoltare în Moldova, e investiția în “presa liberă” moldovenească.

Suntem săraci și ei ne cumpăra ieftin.

Pentru trei bănuți în cruce, suntem gata fără limite să turnăm minciuni și rahat unii pe alții.

Asta le permite partenerilor să facă în Moldova ce vor și unde vor.

De exemplu, ei determină cum trebuie să acționeze Consiliul coordonator al audiovizualului. Șefii CCA sunt foarte interesați ce cred despre ei partenerii, și deloc nu-i interesează ce cred despre CCA moldovenii.

Partenerii de dezvoltare determină agenda Parlamentului. Nu în zadar parlamentarii noștri sunt foarte preocupați de tot, ce sunt preocupați partenerii de dezvoltare. Pentru problemele moldovenilor rămâne puțin loc și timp.

Tot partenerii de dezvoltare determină ce va considera corect Comisia Electorală Centrală. Așa ei se asigură că noi vom alege pe cine trebuie.

Azi partenerii de dezvoltare apreciază dacă Guvernul RM e bun sau prost. Dacă Guvernul trebuie să arate prost, “presa liberă” se dezlănțuie și toarnă atâta rahat pe Guvern, încât cel mai rezistent creier cedează. Iar dacă partenerii vor ca Guvernul să arate bine, atunci chiar dacă Guvernul face cele mai mari tâmpenii – “presa liberă” ne va prezenta orice prostie a Guvernului ca o mare ispravă.

Partenerii decid care politician sau partid trebuie susținut și care distrus. Și “presa liberă”, plătită și educată de ei, acționează perfect orchestrat, executând cu sârguință ordinele. Ca apoi să mai primească un proiect pentru “dezvoltare”.

Tot partenerii decid dacă reforma justiției în Moldova merge bine sau prost. Noi, moldovenii, trebuie doar să îmbrățișăm părerea partenerilor.

3. De o parte partenerii de dezvoltare pot fi înțeleși. Ei practic plătesc existența noastră. Fără banii UE și SUA, Moldova s-ar prăbuși într-un haos administrativ, și lucrurile s-ar complica și mai mult.

De altă parte, realitatea e diferită. Partenerii RM plătesc gafele excepționale, comise de puterea noastră – putere, care noi am ales-o la insistența lor. Putere susținută și promovată de “presa liberă” a lor. De sutele de ONG-uri ale lor, care angajează mii de-ai noștri, care demult nu mai gândesc – dar execută tot ce li se spune, și unica lor dorință e ca finanțatorii să nu renunțe la dânșii.

În parteneriatul cu Partenerii de dezvoltare ai RM, moldovenilor le revine rolul pionilor.

Suntem educați să deschidem gura când trebuie. Să avem frică. Să vorbim ce trebuie. Să gândim cum trebuie. Și dacă cineva dintre noi încalcă – noi îl atacăm și-l dăm cu capul de asfalt. Și apoi primim o bombonică. Nu toți.

4. Cam așa arată independența Republicii Moldova. Vândută și mincinoasă. Murdară, chiar dacă deseori e îmbrăcată la patru ace și vorbește frumos.

Suntem îngenunchiați financiar și economic, social și demografic.

Suntem o piesă în mâinile partenerilor mari, care au deprins să se uite la lume ca la tabla lor de șah.

Nu este un șah obișnuit, care se joacă după regulile care noi le cunoaștem. În șahul lor, ei mișcă figurile cum și când vor. Le schimbă și le sacrifică. Ei încheie partida când vor. O suspendă când vor. O reîncep sau o pornesc una nouă, tot când vor dânșii.

Așa sunt ei. Nici buni, și nici răi.

Ei simplu au interese mari, care derivă din experiențele lor mari și cunoștințele lor mari.

Avem și noi interese. Dar foarte micuțe. Precum sunt experiențele noastre și cunoștințele noastre – micuțe.

5. Nu e cazul să acuzăm Vestul de respect insuficient față de noi. Și nici Estul.

Imperiile nu au prieteni și parteneri permanenți.

Imperiile au doar interese permanente.

Și noi suntem o părticică a intereselor lor permanente. Dânșii niciodată nu vor recunoaște interesele lor, și nu vor împărtăși cu noi planurile lor și amenințările conexe. Ca să depărteze amenințările de teritoriile lor, iar amenințările vor exista atâta timp cât imperiile sunt înarmate până-n dinți, ei vor proiecta amenințările peste alde noi.

Ca să nu se consume mult cu părerea noastră, ei au învățat să ne formeze părerea.

Care e viitorul nostru? Ce putem noi face?

Unii dintre noi vor pleca. Vor continua să plece masiv tinerii. Ei vor pleca în regiuni mai stabile social și economic, în care vor avea mai multe oportunități să-și construiască o viață mai asigurată și stabilă. Adică la unii dintre partenerii de dezvoltare.

Alții dintre noi vor rămâne. Vor rămâne cu precădere vârstnicii, care nu prea mai au energie să-și schimbe locul.

Totuși, există și un “sau”.

Sau noi vom învăța să ne autoguvernăm.

Vom învăța să primim lumea cum este, nu cum trebuie să fie în poveste.

Vom învăța să ne formulăm obiective realiste.

Vom învăța să ne alegem singuri leaderii, fără să ne lăsăm influențați din afară.

Vom învăța să curățim atmosfera noastră informațională de influențe străine.

Vom învăța să ne auzim reciproc și să ne respectăm diferențele.

Vom învăța să prioritizăm și să planificăm.

Vom învăța să negociem.

Vom învăța să recunoaștem greșelile și să facem lecții din ele.