Propunerea lui Andrei Năstase pentru funcția de Președinte al Parlamentului și a Maiei Sandu pentru cea de Prim-ministru al Guvernului a fost o mutare pe care unii au etichetat-o drept utopică, iar alții drept diletantă politic. Despre aceasta scrie, într-o postare pe blogul personal, ex-deputatul Valeriu Saharneanu.  

Potrivit lui, „ca și în cazul pachetului de legi propus spre adoptare unui parlament încă neconstituit, autopropunerea în două funcții-cheie ale statului a celor doi lideri fără o discuție prealabilă cu unul dintre cei doi subiecți politici cu care ar putea compune o simplă majoritate, nu poate fi decât o împușcătură în cer”.

„Alt efect decât zgomotul în sine nu a putut să aibă. Dar, în situația de pat în care s-a pomenit înconjurat de jur împrejur de Partidul Democrat și emanațiile lui colorate, un careva efect poate avea chiar și zgomotul produs parcă în van. E cazul când nu a fost în van. Zgomotul a ținut loc de semnal că Blocul iese din tranșeele singurătății apăsătoare și încearcă să se avânte în ofensivă, fie ea și disperată, precum pare”, notează el.

Cristina Pendea