Cu toţii vedem practic în fiecare zi fotografii ale politicienilor din Moldova cu oficiali străini (uneori vedem şi imagini video). Şi pentru politicienii noştri deseori aceste fotografii sunt chiar mai importante decât cuvintele ce se scriu sau se spun în cadrul diverselor întruniri, întâlniri, de aceea ei sunt gata să o facă şi pe dracul în patru pentru a obţine astfel de imagini. Însă prea puţini cunosc care e miza adevărată, scopul real urmărit prin respectivele fotografii. Deoarece, în special în ultimul timp, spaţiul informaţional al RM a fost invadat cu astfel de fotografii (e vorba de imagini în care apar atât reprezentanţii guvernării, cât şi cei ai opoziţiei), dar şi pentru că mi-au fost adresate mai multe întrebări la temă în aceste zile, am decis că e cazul să deschid unele paranteze.

E binecunoscută afirmaţia că „o fotografie spune mai multe decât o mie de cuvinte”. Aşa este, mai ales în era tehnologiilor avansate, când a face o fotografie e mai uşor decât a scrie o propoziţie. Imaginile foto au devenit un mod eficient de transmitere rapidă şi în limbaj accesibil a anumitor mesaje. Oamenii, în special moldovenii, nu iubesc să citească, dar pozele le privesc cu mare plăcere. Sau, dacă nu au timp să le privească intenţionat, prind careva frânturi de imagini cu coada ochiului şi acestea se întipăresc bine în subconştientul omului, iar, la momentul potrivit, acest „atac subtil” asupra subconştientului îşi spune cuvântul. În cel mai rău caz (dacă omul nu vede o imagine sau nu o prinde cu coada ochiului) îi aude vorbind despre ea pe alţii: „L-ai văzut pe Filip alături de Federica Mogherini?”, „L-ai văzut pe Dodon alături de Putin?”, „Ai văzut-o pe Maia Sandu alături de Angela Merkel?”, „Dar pe Renato Usatâi alături de Jirinovski l-ai văzut?”, „L-ai văzut pe Andrei Năstase alături de liderii PPE?” etc. Oamenii văd, oamenii vorbesc şi oamenii memorizează. Şi dacă unii (puţini) memorizează ceea ce citesc, atunci alţii (majoritatea) – ceea ce văd ei sau ce a văzut altcineva şi le-a povestit şi lor.

Dar apariţia politicienilor noştri lângă diferiţi lideri din străinătate şi întipărirea acestor imagini în subconştientul alegătorului nu este scopul lor final. Mai corect ar fi de spus că acesta este un prim şi important pas spre realizarea scopului final, care este ASOCIEREA. Iar asocierea, la rândul său, poate fi de două feluri (în contextul acestui material): asocierea la nivel de imagine (generală) şi asocierea la nivel de mesaje (particulară, pentru fiecare caz în parte). Spre exemplu, pentru Igor Dodon este foarte important să apară alături de Vladimir Putin, unul dintre cei mai puternici politicieni de pe globul pământesc. E o asociere de ordin general, care transmite un mesaj clar electoratului pro-Est din Moldova (circa jumătate din electorat). Acest electorat îl venerează pe Vladimir Putin şi, cu cât mai des va apărea Igor Dodon lângă liderul de la Kremlin, cu atât în subconştientul votantului pro-Est din Moldova va apărea asocierea dintre cei doi politicieni, astfel şansele actualului Preşedinte al RM de a-şi păstra sau chiar de a-şi spori electoratul vor creşte. Sau, alt exemplu: cu cât mai des va apărea Premierul Filip lângă factorii de decizie europeni, cu atât vor creşte şansele sale de a fi perceput drept liderul unui Guvern care e sprijinit în Occident. De asemenea, cu cât Maia Sandu şi Andrei Năstase vor apărea mai des alături de liderii celei mai mari şi influente familii politice de nivel european (PPE), cu atât în subconştientul cetăţeanului simplu va pătrunde ideea că cei doi sunt miza reală a UE în Moldova.

Asocierea la nivel de mesaje e o chestie mai subtilă, mai fină, decât asocierea generală. Spre exemplu, după verdictul Comisiei de la Veneţia în problema preconizatei modificări a sistemului electoral, pentru guvernarea de la Chişinău era foarte important să transmită un mesaj subtil că relaţiile sale cu factorii de decizie europeni nu s-au deteriorat şi că nu există nici un pericol de acest fel în viitorul apropiat, chiar dacă se va modifica legislaţia electorală. De aceea, toţi exponenţii notorii ai guvernării (Pavel Filip, Andrian Candu, Vlad Plahotniuc etc.) au „luat cu asalt” Bruxelles-ul imediat ce a fost enunţată poziţia Comisiei de la Veneţia, iar fotografiile lor alături de diverşi oficiali europeni, practic, au invadat spaţiul public. Cuvintele (inclusiv cele spuse în defavoarea guvernării) nu au avut nici 10% din efectul transmis de imaginile foto, care sunt mult mai accesibile şi se întipăresc mult mai uşor în subconştientul omului de rând. Astfel, parţial guvernarea şi-a atins scopul, asociind intenţia sa cu oficialii europeni (ştiu că unii pot contesta această afirmaţie, dar, în cunoştinţă de cauză, pot spune că anume aşa a şi fost).

De o manieră asemănătoare a procedat şi opoziţia, care, fotografiindu-se (folosind imaginea unor lideri europeni) a încercat să demonstreze că UE nu susţine intenţia guvernării de a modifica sistemul electoral şi că urmările pot fi extrem de grave.

Toate cele spuse mai sus arată ce rol important joacă imaginile foto în luptele pe care le duc politicienii. Şi aceasta e doar partea vizibilă a iceberg-ului, rolul fotografiei fiind în realitate mult mai mare, mult mai important. Dar aceasta e deja temă pentru alt material. Or, în cadrul acestui material, m-am străduit doar să explic ceea despre ce sunt întrebat frecvent şi anume de ce politicienii din Moldova se fotografiază atât de des cu oficiali străini. Sper că am reuşit.

Igor Volniţchi