Urmărind evenimentele ce au loc în fiecare zi în Republica Moldova, ajung la concluzia că politicienii noştri sunt ca nişte muncitori pe un enorm şantier (unii devin pentru o scurtă perioadă şefi de şantier, alţii – muncesc, iar a treia categorie îşi dau cu părerea cum e mai bine de construit), apoi se schimbă cu locurile, crezând că lor o să le iasă mai bine ceea ce nu le-a reuşit predecesorilor. Dar, indiferent cine e şeful şantierului, cine munceşte şi cine dă sfaturi, construcţia ce e ridicată e una şubredă şi care se va nărui în scurt timp, pentru că nu e una durabilă, ci un castel de nisip.

Toate guvernările care au fost la putere în Republica Moldova au încercat să construiască ceva, fiecare conform propriei viziuni de dezvoltare a ţării, dar, de fiecare dată, după schimbarea puterii, constatăm că temelia statului e şi mai şubredă decât a fost până atunci. Iar toate astea se întâmplă din cauza faptului că politicienii noştri nu înţeleg sau se fac a nu înţelege că, înainte de a construi ceva, trebuie să te asiguri că ai o temelie puternică, iar această temelie sunt oamenii.

Urmăresc cu îngrijorare tendinţele demografice din Republica Moldova. În fiecare zi, din ţară pleacă pentru totdeauna 106 persoane, natalitatea descreşte pe fonul creşterii mortalităţii, iar specialiştii în domeniu avertizează că peste 40-50 de ani Moldova poate rămânea fără locuitori. Pentru cine atunci se reformează sistemul de pensii, sistemul de salarizare în sectorul bugetar, sistemul de atribuire a gradelor de invaliditate, sistemul de asistenţă socială etc.? Pentru cine se fac reforme la vamă, la fisc, la alte structuri de stat?

Reformele pe care le-a început actuala guvernare sunt destul de îndrăzneţe şi necesare, numai că, din nou, se încearcă a repara faţada construcţiei, făcându-se abstracţie că temelia ei se erodează în fiecare zi. Iar în ziua în care temelia se va dărâma, va cădea întreaga construcţie, inclusiv faţada renovată.

Şi alte guvernări au făcut reparaţii de faţadă. ADR-ul din 1998 până în 2001 a implementat reforme dure, sensibile din punct de vedere social (reforma administrativ-teritorială, reforma administraţiei publice locale etc.), spunându-ne că se fac lucruri necesare, fără de care statul nu se va putea dezvolta în continuare. A plecat ADR-ul de la putere şi toată construcţia la care a muncit s-a năruit, inclusiv cu ajutorul noii guvernări comuniste. Comuniştii au încercat liberalizarea economiei şi au făcut reforme radicale în acest sens, încercând să ne convingă că fără ele ţara nu are viitor. Au plecat comuniştii de la putere şi întreaga lor construcţie s-a năruit. În 2009 la putere au venit forţele democratice şi au început reforme radicale, toate având la bază obiectivul de integrare europeană. Către 2015 toţi au văzut că acele reforme au fost doar un paravan, iar în spatele acestuia se ascundea aceeaşi construcţie statală şubredă ca şi în toţi anii de independenţă. Puterea actuală de asemenea încearcă să ne convingă că face reforme dureroase, dar fără de care statul nu are viitor. O fi fiind aceste reforme necesare, dar sunt sigur că, la finalul mandatului acestei guvernări, din nou vom constata că trăim în aceeaşi construcţie şubredă, într-un castel de nisip care stă să cadă în orice moment.

Stimaţi, foşti, actuali şi viitori conducători ai statului Republica Moldova, a venit timpul să înţelegeţi că în toţi aceşti ani ţara nu s-a putut dezvolta pentru că priorităţile nu au fost stabilite corect. Dacă vreţi să construiţi ceva durabil,  începeţi de la temelie, iar temelia sunt oamenii. Până când nu veţi face acest lucru, îmi rezerv dreptul să consider că Moldova e un imens şantier, unde muncesc doar beţivi, care nu înţeleg ce construiesc. Fie că  e vorba de şefi de şantier, fie de muncitori, fie de cei ce stau de o parte şi dau sfaturi.

Igor Volniţchi