Întreaga lume urmăreşte cu sufletul la gură dezbaterile electorale din SUA, în cadrul cărora se confruntă Hillary Clinton şi Donald Trump. Aceste dezbateri permit să se vadă adevărata faţă a aspiranţilor la fotoliul de Preşedinte – nu cea „desenată” de echipele lor de PR, nu cea promovată de adepţi, susţinători, în baza observaţiilor şi intereselor proprii, nu cea „creată” de oponenţi etc., ci faţa adevărată, pe care nu ai cum să o ascunzi în cadrul unor dezbateri naţionale, desfăşurate în condiţii de maximă corectitudine. Poporul american poate fi considerat un popor norocos, deoarece are parte de veritabile dezbateri, care pînă la urmă îi ajută pe oameni să facă o alegere conştientă.

Poporul Republicii Moldova nu este norocos din acest punct de vedere. În ultimii 25 de ani, de cînd Republica Moldova e stat independent, noi aşa şi nu am reuşit să înrădăcinăm practica adevăratelor dezbateri electorale. Candidaţii fie şi-au „aranjat” dezbateri cu cine le-a convenit, fie şi-au trimis diferiţi reprezentanţi să-i „reprezinte” şi să se confrunte cu oponenţii lor, fie au refuzat în genere să participe la careva dezbateri. Niciodată în această perioadă noi nu am avut ocazia să-i vedem faţă în faţă pe doi cei mai puternici concurenţi electorali, care să-şi arate astfel adevărata faţă. Am văzut doar nişte parodii la dezbateri, care nu au avut nici o miză şi nici un impact.

Pe data de 30 octombrie, în premieră absolută în ultimii 20 de ani, în Republica Moldova se vor organiza alegeri prezidenţiale directe. Avem 12 candidaţi la funcţia de Preşedinte şi, teoretic, există un vast spaţiu de manevră în ceea ce ţine de organizarea dezbaterilor electorale. La sigur, unele posturi tv vor încerca să organizeze dezbateri şi chiar vor reuşi să aducă în studiourile lor unii candidaţi sau reprezentanţi ai candidaţilor. Dar va însemna aceasta că în Moldova vor fi adevărate dezbateri electorale? Cel mai probabil, nu. Personal, nu consider o dezbatere adevărată un exerciţiu televizat care-i va pune faţă-n faţă pe un candidat şi pe reprezentantul altui candidat, pe un candidat cu apreciabilă susţinere populară şi pe un aşa-numit candidat „aruncat” în cursă cu un scop bine definit etc.

Ce fel de dezbateri mi-aşi dori să văd? O dezbatere care i-ar pune faţă-n faţă pe Igor Dodon şi Marian Lupu, polemizînd la tema cel mai bun vector al politicii externe pentru Moldova (în locul lui Marian Lupu poate fi şi Maia Sandu). O dezbatere care l-ar pune faţă-n faţă pe Andrei Năstase şi pe Marian Lupu polemizînd la tema: „Este sau nu Republica Moldova un stat capturat şi ce soluţii pentru dezvoltarea instituţiilor democratice există?”. O dezbatere între Mihai Ghimpu şi Igor Dodon la tema: „Statalism versus unirea RM cu România”. O dezbatere care l-ar pune faţă-n faţă pe Dumitru Ciubaşenco şi pe Marian Lupu, care ar polemiza la tema legitimităţii actualei puterii şi posibilităţilor de dizolvare a Parlamentului. Desigur, pot fi modelate şi alte situaţii, dar mă voi opri aici, în speranţa că am reuşit să fiu destul de explicit vizavi de dezbaterile ce mi le doresc.

Nu ştiu cum pentru dvs., dar pentru mine acesta e unul din cele mai importante teste pe care ar trebui să-l treacă candidaţii la funcţia de Preşedinte. Credeţi că vor avea curajul să-l treacă? Răspunsul la această întrebare îl vom afla în cel mai scurt timp.

Igor Volniţchi

Notă: Editorialul a fost republicat din data de 12 octombrie 2016.