În ajunul Zilei Independenței, TRIBUNA publică seria „35 de ani de Independență”. Vasile Bumacov, președintele Partidului Social Democrat European, a acceptat invitația noastră și a declarat următoarele: 

Republica Moldova la 35 de ani

35 sunt o clipă pentru istorie, dar o viață întreagă pentru un om. Ce avem la ziua de azi: un stat recunoscut internațional, suveran pe jumătate, rupt în două, atât teritorial cât și social. Dar totuși un stat care a rezistat tuturor provocărilor. Este regretabil că entuziasmul de la ’91 s-a cam stins. Învăluiți de realități, acum nu mai vorbim despre romantismul independenței de altă dată. Acum vorbim despre faptul că am rămas în jumătate din ceea ce am fost, despre facturi mari, despre pensii mizere, despre copii crescuți de rude și bunici pentru că părinții au plecat peste hotare. Se conturează realismul rece și, să spunem lucrurilor pe nume, dezamăgirea. 35 de ani nu au fost de ajuns ca toată lumea să se pătrundă de noile realități, și de-asta mergem tot mai prost, an de an, guvern după guvern, tot crezând în aceleași promisiuni sterile. E ușor să dai vina doar pe geopolitică, pe criza energetică, pe conflicte armate, economice și pe războiul hibrid. Sigur că toate își au impactul lor, dar hai să nu ne mințim: o parte din eșec e a noastră, a fiecăruia care a votat din interes îngust, sau nu a votat deloc, ori a plecat și a lăsat țara în grija celor rămași. Sunt optimist, nu pentru că am motive concrete, ci pentru că drumul cel mai ușor este resemnarea, iar acceptarea tacită e exact ceea ce vor guvernanții actuali, pentru că un popor resemnat nu mai cere socoteală nimănui.

Cele mai mari realizări

Să fim onești: lupta pentru independență n-a fost despre religie sau etnie. A fost despre limba română și alfabetul latin. Acum trebuie să fim mândri că am câștigat această luptă, chiar dacă nu la nivelul cuvenit. Oricum, astăzi copiii noștri învață românește, tot mai mulți vorbitori de alte limbi îndrăgesc româna, iar cei care ne tot speriau cu „dezastrul” independenței au mai tăcut. A doua victorie: lumea ne cunoaște. Moldova nu mai e o pată albă pe hartă între România și Ucraina – e o țară candidată să devină membru al Uniunii Europene, cu tot ce înseamnă asta: presiune externă pentru reforme pe care nimeni de la noi nu le-ar fi făcut din proprie inițiativă. Câte guverne au reformat justiția din proprie convingere, fără să fie împinse de un capitol de negociere sau de o condiționalitate europeană? Aproape niciunul. Asta spune ceva despre noi, dar și despre valoarea reală a normelor europene. Am reușit să semnăm Acordul de Asociere la UE la care am participat și eu organizând prima Conferință a Miniștrilor Agriculturii din țările Parteneriatului Estic. Cu părere de rău și ultima.

A treia: produsele noastre încep, încet, prea încet, să între pe piețele occidentale- vin, fructe proaspete, produse procesate, chiar și servicii IT, care au crescut de nicăieri într-un sector cu adevărat competitiv. Totul este încă departe de cifrele dorite, dar e un început. Numai să nu ne culcăm pe o ureche crezând că astea sunt suficiente – aceste elemente sunt fundații, nu case terminate, și o fundație lăsată nefinisată prea mult timp începe să crape și se dărâmă. 

Cele mai mari provocări. Ce divizează societatea

Problema Republicii Moldova n-a fost niciodată lipsa de resurse sau de oameni capabili, dimpotrivă ne-am mândrit cu această bogăție. Păcat că majoritatea celor talentați au plecat și fac performanță în altă parte, sub alte steaguri, în alte limbi. Acum marea problema e incompetența celor puși în funcții de răspundere de aleșii poporului și incompetența celor care se auto-perpetuează, pentru că generează exact tipul de haos care îi menține la putere. Un sistem prost gestionat nu se corectează singur, el își crește propriii beneficiari, care apoi apără cu dinții status quo-ul. La începutul independenței statului ne subminau trădătorii deghizați în patrioți. Azi aceia au fost înlocuiți de proști cu inițiativă și de rudele lor, care au acaparat statul, funcție cu funcție, contract cu contract, achiziție cu achiziție. Au crescut corupția până a devenit normalitate, nu excepție, regula nescrisă după care funcționează instituțiile și societatea. Au îngenuncheat economia și au învățat oamenii să nu mai aștepte nimic bun, ceea ce constituie cea mai gravă consecință, pentru că neîncrederea asta se transmite generațiilor următoare. S-a demonstrat că stagierile de la Harvard nu ajută cu nimica, dacă nu sunt cei 7 ani de acasă și o școală, o educație temeinică.

Peste toate astea, avem războiul din Ucraina chiar la graniță și comportamentul agresiv al Rusiei, care nu s-a oprit niciodată cu adevărat, doar și-a schimbat metodele – embargo, dezinformare, presiune energetică, finanțare a unor forțe politice loiale. Avem crize provocate de acest război și de instabilitatea mai largă din regiune, care a lovit direct în buzunarul fiecărei familii. Ne-au creat o problemă colosală cei care au investit masiv în loc de economie, în propagandă, au transformat majoritatea mass-media în structuri corupte și aservite puterii, indiferent de culoarea politică. Au îngropat milioane vetinguind justiția până au făcut-o aservită partidului. Justiție, care nu face dreptate, ci servește interese, dosar cu dosar, selectiv, în funcție de cine e la putere azi sau cine e mai generos. Astea sunt lanțurile, fără metaforă, care țin Moldova legată de trecut, în timp ce alte state din zonă avansează.

Viitorul Republicii Moldova. Cum va fi peste 10 ani

Nu mă aștept la minuni. O societate e ca o garnitură de tren, nu o poți ușor opri sau și mai greu să o întorci din mers, oricât ai vrea. Inerția asta va împinge oamenii tot mai mult spre plecare, către Occident, către oriunde e mai bine decât aici, iar o parte a populației, inclusiv unii intelectuali, cu părere de rău o spun, vor continua să susțină, ca hipnotizată, un drum care nu duce nicăieri, doar pentru că schimbarea sperie mai mult decât sărăcia lentă, care măcar e cunoscută. Sărăcia va deveni și mai vizibilă, chiar dacă statisticile oficiale vor spune altceva, cu metodologii de calcul schimbate atunci când realitatea devine incomodă. Dacă cei păcăliți an de an cu povestea „mâine intrăm în UE, doar mai votați o dată așa cum trebuie” nu se trezesc, ne așteaptă o divizare și mai cruntă a societății, nu doar politică, geopolitică, între Est și Vest, ci și socială, între cei care se descurcă mai bine și au acces la banul public, și cei striviți definitiv de sărăcie, fără nicio garanție de siguranță reală.

Dar există și celălalt scenariu, cel pe care mizez: o schimbare a așa numitei găști de la conducere pentru a lansa un adevărat proces de aderare la UE, dus până la capăt, care obligă, prin condiționalitate, să implementăm exact reformele pe care nimeni nu le face de bunăvoie. Nu pentru că cineva de la Bruxelles ne iubește mai mult decât ne iubim noi, ci pentru că interesul lor strategic coincide, pentru moment, cu nevoia noastră reală de reformă. E o fereastră îngustă. Dacă o ratăm acum, nu știu când se va mai deschide una la fel.

Cu ce mă mândresc și ce aș spune în primul rând unui străin despre Moldova

După 6 ani de dezastru, noi totuși mai avem motive de mândrie. Avem o țară frumoasă, cu un peisaj pe care nu-l găsești oriunde, cu anotimpuri adevărate, nu simple perioade în calendar, cu un pământ atât de bogat încât puține țări din lume îl mai au. Cu tradiții solide, care au rezistat, chiar și în timpurile vitrege, sărăciei și emigrării în masă și asta nu-i puțin lucru, e o dovadă de rezistență pe care rar o recunoaștem la noi înșine. Cu o credință creștină, chiar dacă încă legată de o structură compromisă politic și asta merită spus răspicat, nu ascuns sub covor, pentru că altfel nu se schimbă nimic. Avem vinuri dintre cele mai bune din lume, recunoscute acolo unde contează, nu doar la noi acasă, produse de familii care au investit din nimic, cu credit greu obținut și multă muncă. Și avem, mai presus de orice, oameni gospodari, educați, talentați, și o generație tânără plină de idei, care și-au luat soarta în propriile mâini – asta e adevărata resursă a acestei țări. I-aș spune oricărui străin: veniți să cunoașteți Republica Moldova mai înainte ca să trageți concluzii doar din statistici sau din știrile despre crize politice și economice. Personal mă mândresc cu reformele care l-am făcut în anii cât am fost ministru al Agriculturii, între care: Reforma Sectorului vitivinicol, Reforma Siguranței Alimentelor, Reforma Plăților în Agricultură. La fel, sunt mândru de tehnologiile, mașinile și proiectele pe care l-am elaborat și implementat în agricultura țării, de succesele miilor de ingineri, care mi-au fost studenți și astăzi contribuie la dezvoltarea economiei Republicii Moldova.

Mesajul pentru cetățenii Republicii Moldova

Dragi cetățeni ai Republicii Moldova, iubiți-vă țara prin fapte, nu prin vorbe, lozinci și postări de 27 august. Altă țară nu aveți, și pe asta nimeni n-o va construi pentru voi. Învățați să deosebiți trădătorii și mincinoșii, care sunt mereu cei mai zgomotoși patrioți din campanie, de cei care vor cu adevărat binele acestei țări, chiar dacă vorbesc lucruri care nu le plac tuturor. Uniți-vă, pentru că dezbinarea ucide un popor mai sigur decât orice criză economică. Bunăstarea vine din muncă, din instituții care funcționează și din control cetățenesc, nu din promisiuni electorale reciclate. Cereți socoteală, nu doar la vot o dată la 4 ani, ci în fiecare zi printr-o presă liberă, pe care s-o susțineți și taxați atunci când e cazul, printr-o justiție pe care s-o cereți curată, printr-o societate civilă finanțată transparent, nu pentru interese de partid. Fiți europeni nu doar prin natura voastră sau prin pașaport, ci prin cultură, prin spirit analitic, prin inovație și prin muncă. Nu cădeți pradă demagogiei, fie că e a voastră sau a celor care ne conduc. Peste alți 35 de ani, cineva va scrie un asemenea text despre noi. Depinde de fiecare dintre noi dacă va avea ceva de scris. Iar ceea ce ține de mine, cât îmi va oferi sănătate și puteri Cel de Sus, voi contribui și mai departe la bunăstarea Patriei și în calitate de lider politic voi depune toată străduința să implementăm în țara noastră o doctrină social democrată autentică, întru binele tuturor.