În cadrul unui interviu acordat portalului www.tribuna.md, Eduard Grama, ex-ministru al Agriculturii şi Industriei Alimentare, vicepreşedinte al Mişcării Respect Moldova, a vorbit despre argumentele ce au stat la baza deciziei sale de a adera la Mişcare, dar şi despre problemele şi perspectivele agriculturii autohtone.

TRIBUNA: Domnule Grama, multă lume vă cunoaşte ca pe un tehnocrat. Ce v-a determinat să veniţi în politică?

E.G.: Este adevărat că mult timp am încercat să mă ţin cât mai departe posibil de politică, deşi în unele din funcţiile în care am activat anterior am avut tangenţe cu ea. Mai bine zis, contactul cu politica nu putea fi evitat. Totuşi, de fiecare dată am preferat să pun accentul pe abordări profesioniste, nu pe politică. Însă, la un moment dat am înţeles că, dacă vreau cu adevărat să contribui la schimbarea în bine a situaţiei din Republica Moldova, trebuie să mă implic în politică. Or, politica îţi oferă tot instrumentariul necesar pentru a te implica, a promova idei, principii, viziuni în stare să schimbe starea de lucruri. Politica îţi oferă posibilitatea reală de a obţine suportul direct al oamenilor şi de a-ţi asuma responsabilitatea pentru acţiuni concrete ce trebuie făcute în beneficiul ţării, al cetăţenilor.

T: De ce aţi ales Mişcarea Respect Moldova?

E.G.: Pentru că e vorba de o echipă de adevăraţi profesionişti, care au experienţa şi cunoştinţele necesare pentru a schimba în bine lucrurile în Moldova. De asemenea, acesta e unicul partid care la baza tuturor acţiunilor sale pune respectul faţă de ţară, faţă de cetăţeni. Aş mai menţiona şi faptul că Mişcarea are viziuni clare atât pe fiecare domeniu de activitate în parte, cât şi de ordin general. Nu în ultimul rând, am ales să ader la Mişcarea Respect Moldova pentru că sunt adeptul valorilor tradiţionale, iar doctrina conservatoare, împărtăşită şi promovată de Mişcare, este cât se poate de potrivită din acest punct de vedere.

T: Dvs. aţi fost ministru al Agriculturii, iar în cadrul Mişcării Respect Moldova sunteţi responsabil de acest domeniu. De aceea, nu pot să nu vă întreb despre agricultura în Republica Moldova în 2023, despre rezultate şi concluziile ce se impun.

E.G.: 2023 pentru agricultura Moldovei a fost un an cu provocări şi foarte greu. Da, am avut o recoltă mai bună în 2023 la cereale, dar toate eforturile depuse de agricultori au fost spulberate de preţurile foarte mici la cereale la nivel global, de costurile foarte mari la fertilizanţi, de preţurile de logistică, la motorină etc. Toate astea au diminuat semnificativ veniturile, iar în multe cazuri agricultorii chiar au avut pierderi.

Dacă vorbim de producătorii de fructe, situaţia este şi mai alarmantă. Am în vedere, pe termen lung. Pieţele tradiţionale pentru produsele noastre s-au diminuat dramatic, iar la moment nu există alternative. Exporturile către ţările UE sunt mici şi ne confruntăm cu o concurență enormă din partea Poloniei, Serbiei, altor state ale UE.

O altă problemă mare ţine de domeniul vitivinicol. Piaţa vinicolă la nivel mondial este în scădere, exporturile de vin din RM scad de la an la an şi nu există semne de redresare. Industria vinicolă din RM intră într-o criză profundă şi care va fi de durată. Pierdem pieţele tradiţionale de vânzare a vinului îmbuteliat şi câte puţin ne transformăm în producător de materie primă. Din păcate, e o situaţie ca şi în alte domenii. Producem cereale şi le vindem, producem vin şi vindem în vrac etc. Vindem materie primă, dar nu produse cu valoare adăugată.

T: Vorbim de problemele agricultorilor şi producătorilor de produse alimentare pe intern şi la export, dar care ar fi soluţiile? Care ar trebui să fie implicarea guvernării?

E.G.: Agricultorii şi producătorii de produse alimentare din RM au foarte mari probleme şi Guvernul trebuie să se implice la maxim pentru a-i ajuta. Când vorbim de implicare, nu se are în vedere doar banii ce ar trebui alocaţi. Implicarea Guvernului poate fi prin multe alte metode şi chiar mai eficiente decât alocarea de bani. Agricultorii din RM nu stau mereu cu mâna întinsă după bani – ei vor atenţie; suport prin intermediul acordurilor de liber schimb, ceea ce ar facilita accesul la potenţiale pieţe de desfacere; implementarea de noi tehnologii în agricultură;  implicarea ambasadorilor pentru a facilita atragerea de investiţii şi a potenţialilor cumpărători. Sunt multe alte metode de a ajuta fermierii, dar, din păcate, nici una din cele menţionate nu se implementează. Guvernarea preferă să se ocupe cu chestiuni care nu au impact economic sau, în multe cazuri, ignoră problemele evidente, vizibile. Toate discuţiile cu agricultorii se reduc la bani. Da, agricultura, din păcate, în multe cazuri este o ramură subvenţionată, dar statul trebuie să vină şi poate veni şi cu alte tipuri de ajutoare, nu numaidecât de ordin financiar.

Noi, cei din Mişcarea Respect Moldova, cunoaştem situaţia reală a agricultorilor, mereu suntem în dialog cu ei şi avem soluţii pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă. Avem propuneri concrete, care pot să ajute la rezolvarea rapidă a mai multor probleme în domeniu şi să eficientizeze exporturilor de produse agro-alimentare. Şi le vom implementa, atunci când ni se va oferi posibilitatea.

T: Aderarea RM la UE, ar putea contribui la soluţionarea problemelor cu care se confruntă agricultura noastră?

E.G.: Cu toţi ştim ca în 2022 RM i-a fost acordat statutul de ţară candidată la aderare la UE, iar în 2023 liderii UE au decis să dea undă verde negocierilor de aderare. Toate acestea ne deschid o perspectivă mare pentru dezvoltarea agriculturii în următorii ani. Dar, până a ajunge la fondurile europene, atât de dorite şi aşteptate de mulţi în RM, avem de parcurs mulţi paşi la nivel legislativ şi administrativ. Dacă dorim să accesăm fonduri europene, care să ne permită să dezvoltăm agricultura şi industria alimentară, pe lângă armonizarea legislaţiei, care RM este obligată să o facă cât mai repede, este nevoie să fim pregătiţi şi la nivel administrativ, să avem regulamente şi reguli de subvenţionare, să avem strategii de dezvoltare a sectoarelor agro-alimentare, să ştim unde şi cum să investim banii care vor veni pentru dezvoltarea şi alinierea RM la standardele UE. Deja acum este nevoie să analizăm şi să identificăm cele mai bune practici de absorbţie a fondurilor europene, să pregătim personal calificat pentru a putea lucra cu fondurile europene.

Din păcate, nu putem spune că guvernarea actuală este axată pe problemele date şi că face careva paşi în direcţiile respective. Negocierile pentru aderare la UE sunt foarte importante, dar, pe lângă ele, mai sunt multe de făcut în paralel. Se creează impresia că noi acum trebuie doar să negociem, iar după o să ne ocupăm de restul problemelor. Este o abordare greşită şi exemplul unor ţări din UE arată că ne putem confrunta cu consecinţe catastrofale. Sunt ţări care nu au ştiut ce să facă cu banii primiţi de la UE sau nu i-au folosit cu eficienţă maximă. Avem exemplul Bulgariei şi al României, ţări în care au existat probleme serioase legate de absorbţia fondurilor UE. Totodată, avem alt exemplu, cel al Poloniei, care a înregistrat o rată de absorbţie a fondurilor europene de 130%. În lipsa unei strategii si viziuni clare în ce direcţie trebuie să se dezvolte agricultura, ei au rămas la nivelul de producători de materie primă.

În cazul nostru, eu nu mai vorbesc de dezvoltarea infrastructurii şi logisticii, care are o importanţă economică majoră. Cum putem avea noi o strategie de absorbţie a fondurilor europene, dacă de mai mulţi ani nu avem un director la AIPA, nu avem o echipă de pregătire către absorbţia fondurilor, nu avem oamenii la Comisia Europeană, care să înveţe, să înţeleagă cum se solicită fondurile europene, nu avem o viziune clară a Ministerului Agriculturii în ce domenii trebuie să investim şi cum să investim. Cum putem noi vorbi de absorbţia fondurilor, când nu avem elaborată legislaţia necesară în acest sens, nu sunt acoperite riscurile de fraudă în cazul  fondurilor europene.

Da, în procesul de pre-aderare şi aderare la UE ţara noastră va primi foarte mulţi bani, dar trebuie să ştim cum şi unde să investim pentru a putea concura de la egal la egal cu producătorii din UE. Şi, apropo, cel mai mare concurent al RM în UE va fi Ucraina. La ziua de azi, ei, fiind în război şi având probleme economice enorme, stau mai bine decât noi la capitolul calitate/preţ la produsele agro-alimentare. Care va fi situaţia după ce vor beneficia şi de fonduri europene, nu este greu să ne dăm seama. Pe multe dimensiuni ce ţin de domeniul agro-alimentar Ucraina stă mult mai bine decât noi şi trebuie să muncim foarte mult pentru a face faţă provocărilor şi concurenţei din partea lor şi a altor state membre ale UE.

T: A început anul 2024. Cum credeţi că va fi acesta pentru agricultură? La ce să ne aşteptăm?

E.G.: Din păcate, nimic îmbucurător pentru agricultorii din RM în anul 2024 nu va fi. Preţurile la cereale la nivel global nu arată o tendinţă de stabilizare şi creştere. Da, au scăzut preţurile la fertilizanţi, dar aceasta nu va permite agricultorilor să acopere pierderile din cauza costurilor mari. Restul cheltuielilor au rămas la nivelul anului 2023, dar preţurile la bursele internaţionale scad dramatic şi sunt la cel mai mic nivel din ultimii 3 ani.

Probleme mari vor fi şi pentru producătorii de fructe. Dacă în 2023 ei au compensat parţial pierderile, pentru că în prima jumătate a anului au avut acces la anumite pieţe de desfacere, în 2024, în afară de piaţa UE, nu vor avea acces nicăieri. Cred că, spre regret, va continua desfiinţarea plantaţiilor de măr şi viţă de vie.

Dacă Guvernul nu va întreprinde măsuri urgente pentru a ajuta producătorii de fructe, ne putem aştepta la toamnă cu valuri masive de proteste şi, cel mai dramatic, cu falimente în lanţ a agricultorilor.

2024 va fi un an de cumpănă pentru agricultorii din RM – un an foarte greu. Tot mai acută va fi provocarea de a ne transforma din producători de materie primă în producători de produse cu valoarea adăugată. Dar, alternativă nu există – trebuie să dezvoltăm procesul de prelucrare a materiei prime şi să exportăm produse finite.