În Găgăuzia lucrurile stau foarte prost după ce mascații de la CNA au descins la Comrat, la Comisia Electorală a regiunii în cadrul unor „acțiuni de urmărire penală în dosarul coruperii alegătorilor”…  Lucrurile ar fi stat prost în Găgăuzia indiferent dacă la alegerile bașcanului (președintelui autonomiei) ieșea candidatul lui Igor Dodon, Grigorii Uzun, sau candidata lui Ilan Șor, Evghenia Guțul. Motivul este cât se poate de prozaic: ambii candidați care au ajuns în turul 2 nu reprezintă, sub nicio formă, figuri politice locale autonome și independente, ci piese de schimb (marionete) în jocurile de putere de la Chișinău. Declarațiile au fost făcute de activistul civic Vitalie Sprînceană, informează TRIBUNA.

Potrivit liderului de opinie, ambii candidați au participat la aceste alegeri ca „delegați” ai unor forțe politice de la Chișinău.

„Niciunul dintre candidați însă nu a făcut, în vreun fel, jocul găgăuzilor și al regiunii autonome Gagauz Yeri, niciunul nu a fost delegatul locuitorilor găgăuzi la alegerile pentru cea mai înaltă funcție în autonomia găgăuză.

Și asta nu este neapărat o anomalie, ci mai degrabă o situație care se repetă la toate alegerile locale din Găgăuzia”, a constatat el.

Vitalie Sprînceană a spus că „realitatea asta ține de faptul că Autonomia Găgăuză nu a fost, aproape niciodată în cei aproape 30 ani de existență, despre găgăuzi și nevoile lor, ci aproape întotdeauna a funcționat ca încă o tablă de șah în jocurile mahărilor de la Chișinău (în care se implicau și persoane secundare de la Moscova, dar meciurile principale s-au făcut oricum la Chișinău)”.

Totodată, el a subliniat că, ca să înțelegem cît de mult au contribuit politicienii găgăuzi la realizarea dezideratelor prevăzute în Legea nr. 344 din 1994 cu privire la statutul juridic al regiunii – cel de a contribui la realizarea „necesităților naționale şi păstrării identității naționale a găgăuzilor, dezvoltării lor plenare şi multilaterale, prosperării limbii și culturii naționale, asigurării sinestătorniciei politice şi economice” e destul să înțelegem că, la aproape 30 de ani de la înființarea autonomiei găgăuze, regiunea nu a reușit nici măcar să asigure un nivel decent de păstrare a identității culturale și etnice găgăuze.