Există o relație matematică între patriotism și timpurile grele: cu cât timpurile sunt mai grele – cu atât mai des guvernanții vorbesc despre patriotism.

O înțelepciune chinezească spune:

Timpurile bune nasc oameni slabi

Oamenii slabi nasc timpuri grele

Timpurile grele nasc oameni puternici

Oamenii puternici nasc timpuri bune

Această ciclicitate e dovedită de istorie.

Ar fi nedrept să afirmăm că generația noastră a născut timpuri bune, prin urmare suntem din categoria oamenilor slabi.

Asta nu înseamnă că fiecare în parte suntem slabi.

Dar, suntem o societate slabă. Prea mulți sunt prea indiferenți față de problemele societății, și prea concentrați pe problemele personale. Prea mulți sunt prea egoiști și individualiști. Nu prea știm să ne respectăm reciproc și să ne unim, în schimb ușor aruncăm insulte și intrăm în conflict.

Așa slăbuț e și spiritul nostru patriotic.

Patriotismul e despre relația între cetățeni și patrie.

Patrioții respectă patria. Unii chiar o iubesc.

Și cum se naște spiritul patriotic?

De fapt, oamenii percep patria în dependență de atmosfera în care trăiesc. Atmosfera poate fi mai fericită, sau mai puțin fericită. Din atmosferele mai puțin fericite, oamenii emigrează în cele mai fericite – și devin patrioții țărilor care i-au primit și le-au oferit mai multe oportunități.

În fiecare țară, atmosfera e determinată de deciziile și comportamentul guvernanților.

În general, comportamentul și atitudinea politicienilor față de oameni și nevoile lor; precum și atitudinea politicienilor unii față de alții – determină atitudinea cetățenilor față de patrie.

Guvernanții pot face oamenii să se simtă în centrul atenției Guvernului, și invers.

Ei pot face oamenii să simtă grija Guvernului, și invers.

Prin acțiuni și mesaje, guvernanții le pot arăta cetățenilor că problemele și grijile oamenilor sunt prioritățile Guvernului, și invers.

Guvernanții pot fie aduce în societate speranță și optimism, fie aduce disperare și pesimism.

Cultura comportamentală a guvernanților; capacitatea lor de a prioritiza corect și de a acționa eficient; amabilitatea lor; modestia și decența lor – iată sursele de creare și dezvoltare a spiritului patriotic în societate.

Societatea poartă răspundere directă numai pentru un lucru – pentru alegerea făcută.

Președintele SUA, Theodore Roosevelt, a spus despre alegeri: “Votul e ca pușca – corectitudinea folosirii lui depinde de utilizator.”

Oamenii greșesc în toate calitățile, și în calitatea de votant tot.

În realitate, oamenii votează cuvinte și impresii create – nu candidați concreți. Cel mai des votanții nu cunosc candidații pentru care votează – nu știu cât de talentați sunt; cât de cumsecade sunt; cât de instruiți și cât de decenți sunt.

Fenomenul ăsta e una din amenințările mari ale modelului democratic, și politicienii cinstiți trebuie să o rezolve fără să afecteze drepturile și libertățile democratice.

Tot Theodore Roosevelt a lăsat mesaje și pentru politicieni:

“Fă ceea ce poți, cu ceea ce ai, acolo unde ești.”

“Să știi ce e corect nu înseamnă mare lucru, decât dacă faci ce e corect.”

Niciodată nu se vor configura circumstanțele perfecte pentru a face lucruri mari. Orice obiectiv mare va implica eforturi mari, inclusiv sacrificii mari.

Deseori, deciziile corecte cer sacrificii de la cei ce și le asumă. Asta e investiția guvernanților în patriotismul cetățenilor.

Un leader trebuie să fie gata să-și sacrifice viitorul pentru viitorul mai bun al oamenilor și al țării – și trebuie să o facă modest.

Un leader neapărat e constructor, nu distrugător; leaderul unește, nu dezbină.

Patriotismul e o formă de dragoste și respect.

Dragostea și Respectul fie sunt reciproce – fie nu există.

Nici dragostea, nici respectul nu durează fără răspuns. Atunci când patria nu le oferă oamenilor respect și dragoste – oamenii își caută altă patrie. O patrie mai grijulie și mai caldă, mai liniștită și mai iubitoare.

Și găsesc.

 

Vitalie Dragancea