Nu mai există alegeri. Există simularea procesului de alegere, în care alegătorul e instrument și, în același timp, material pentru testarea tehnicilor de convingere. Mai exact – de manipulare.

Există Banii Mari și interesele celor care au Bani. Banii folosesc un set mare de instrumente ingenioase, care asigură victoria practic în orice alegeri – și la putere ajung reprezentanții Banilor, și nu a alegătorilor. De asta puterea mai des servește interesele Banilor.

Rolul Banilor în procesul electoral e aproape absolut.

Banii formează echipe de specialiști în lucrul cu alegătorii. Banii atrag talentele și determină inspirația. Banii asigură candidaților vizibilitate în ochii alegătorilor. Banii aduc informația în capul alegătorilor. Banii deschid acces la informația despre așteptările alegătorilor de la candidați, despre îngrijorările și supărările alegătorilor. Banii ajută la formarea ofertei electorale potrivite și o duc direct în capul alegătorului.

Banii fac campaniile electorale spectaculoase și impresionante – organizează concerte și fluxuri nesfărșite de știri despre candidat, asigură materiale promoționale și cadouri, mici și bere, un pahar cu vin și transportul până la secția de vot, și multe altele.

În lumea noastră materialistă Banii pot aproape totul.

E adevărat – alegătorul votează! Dar mai întâi Banii îi aleg pe cei, pentru care alegătorul votează.

La cine e puterea?

Cine are suficienți Bani – poate convinge alegătorii să voteze Președintele dorit și parlamentarii doriți.

Rezultatul alegerilor depinde mai mult cantitatea Banilor și de talentele echipei angajate în realizarea campaniei, decât de talentele candidatului.

Banii angajează specialiști și produc acțiuni și evenimente, care conving alegătorul să voteze candidatul Banilor.

Alegătorul votează impresiile create de specialiști în cadrul campaniei electorale. Banii îl fac pe alegător să creadă că, candidatul are cunoștințe și talente, e om decent și cumsecade.

Însă după alegeri, alegătorul înțelege diferența între “a părea” și “a fi” conducator decent și cumsecade.

Ce decide alegătorul? 

E o iluzie că alegătorul decide cine îl conduce.

Vestul și Estul – Banii lor și voința lor determină cu cine va vota alegătorul. Banii determina spectrul alegerii.

Moldova e terenul pe care luptă două mașini propagandiste extraordinar de puternice – a Vestului și a Estului. Mașina Vestului e mai finuță și mai elegantă, cu istorii mai bogate și plină de vise despre viitor. Mașina Estului e mai vechișoară, mai monotonă și uniformă, și prea dominată de istorii din trecut.

Ambele țintesc în capul nostru cu un flux intens de zgomot informațional, încât uneori uităm numele vecinului.

Vestul și Estul ne setează prioritățile; determină ce e important pentru noi și ce e secundar; determină care judecător e cinstit și care nu prea; decid cui trebuie să-i fie crescute salariile și cui îi e suficient să își consolideze demnitatea.

Tot ei decid când noi vrem să protestăm, împotriva cui și pentru cine.

Propaganda generoasă a Banilor din Vest și Est insistent ne substituie gândirea cu reacții programate la evenimente concrete.

Aldous Huxley afirma că filosofia ne învață să punem la îndoială chiar și lucrurile evidente – în timp ce propaganda ne învață să primim drept evident ceea ce trebuie analizat și pus la îndoială.

Iluzia atrage prin ușurință, iar gândirea respinge prin faptul că cere eforturi.

Cine e stăpânul puterii?

Candidații nici nu ascund că loialitatea lor față de Vest sau Est e mai mare decât loialitatea față de alegător.

Unu la mână – alegătorul nu are Bani.

Doi la mână – votul alegătorului poate fi determinat cu ajutorul Banilor și de votul lui e nevoie o dată la 4 ani.

Trei la mână – Banii pot rezolva practic orice problemă, în orice timp.

Prin urmare: când ai Bani, ai și votul alegătorului; când nu ai Bani, nu ai nici votul alegătorului.

Dincolo de astea noi suntem stăpânii puterii și a țării – indubitabil!

Totul e atât de rău?

Sistemul politic democratic demult e în capcana Banilor.

Banii au o putere prea mare asupra oamenilor, și trezesc nu cele mai bune calități în oameni.

Banii distrug: spulberă valorile morale, dărâmă simțul demnității, umilesc cumsecădenia și decența.

În același timp – Banii alimentează egoismul și nesăbuința, obrăznicia și josnicia, minciuna și indecența.

Banii decid cine conduce țara. Noi nu cunoaștem obiectivele Banilor și nu cunoaștem când și cum vom fi folosiți. Dar, sigur vom fi folosiți.

Banii ne-au transformat în marionete fără voință și oarbe.

Cine vrea să ajungă la cârma țării trebuie să se înțeleagă cu Banii.

Pentru Bani nu contează cunoștințele, talentele, demnitatea și cumsecădenia candidatului. Dimpotrivă – aceste calități sunt nedorite, pentru că complică procesul de adoptare a deciziilor importante pentru Bani.

Pentru Bani contează loialitatea și fidelitatea. Banii mai bine se împăca cu egoismul, minciuna și nesăbuința – ele sunt mai comode ca parteneri.

Dar, nu-i totul atât de rău. Poate fi mai rău.

Einstein spunea că există numai două lucruri infinite – universul și prostia. Dar, referitor la univers el nu era sigur.

Ce putem noi?

Noi, poporul Moldovei, ne prăbușim în beznă. Oamenii pleacă din țară, îndeosebi tinerii. Populația vertiginos scade și îmbătrânește. Mor sate și orașe. Moare economia. Pe alocuri se poate crea impresia că dispare viața în Moldova.

Prea multe motive pentru pesimism, și prea puține motive pentru optimism.

Dar, totul depinde de noi. Căderea și degradarea noastră, precum și creșterea și dezvoltarea noastră – ambele sunt rezultatul capacității sau incapacității noastre de a ne uni pentru a influența deciziile și procesele.

Anume capacitatea noastră de mobilizare; capacitatea de a ne uni în jurul priorităților importante pentru toți; disponibilitatea noastră de a ne crede și respectă reciproc, dar nu a ne judeca și ataca reciproc – aceste capacități vor determina adâncimea căderii noastre și viteza dezvoltării noastre.

Noi putem totul – putem face să fie mai rău, și putem face să fie mai bine. Și asta tot noi alegem. Starea de azi a țării e rezultatul alegerilor noastre din trecut – și cum va fi Moldova peste 5 ani, va fi rezultatul alegerilor noastre din prezent.

Ca să fie mai rău e suficient să rămânem așa. Dar, ca să fie mai bine – va trebuie să ne schimbăm și să schimbăm atitudinea față de dreptul de a alege.

E important să ținem minte: când primim ceva gratuit – suntem priviți ca marfă.

Vitalie Dragancea

 

Notă: Opinia autorului nu neapărat coincide cu opinia redacției.