„Moldova și Ucraina au acordat o atenție deosebită îngrijorărilor noastre comune cu privire la sectorul energetic. Ambele părți și-au confirmat disponibilitatea de a consolida cooperarea în vederea asigurării securității energetice a statelor noastre”, a declarat Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, după discuțiile cu omologul său ucrainean, Vladimir Zelenskiy, la Kiev, pe 27 iunie.

Pe de o parte, această afirmație pare oarecum generală, pe de altă parte – nu este doar o problemă complexă, ci și o muncă enormă din partea Guvernului Republicii Moldova pentru a asigura funcționarea stabilă a sectorului energetic al țării.

În ultimele șase luni au avut loc o serie de evenimente care nu numai au schimbat radical situația geopolitică din Europa și din întreaga lume, dar au avut și un impact direct asupra industriei energetice a Moldovei. Au apărut atât noi oportunități, cât și riscuri.

Printre oportunități, în primul rând, putem numi conectarea țării la Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), precum și decizia recentă a UE de a acorda Moldovei statutul de țară candidat la aderarea la Uniunea Europeană. Acest lucru face posibilă nu numai conectarea sistemelor țării noastre la cele europene, ci și diversificarea surselor de aprovizionare cu energie electrică.

Știm deja că, începând cu 30 iunie, a început schimbul comercial de energie electrică al țărilor UE cu Moldova în cadrul ENTSO-E.

Cu toate acestea, acești pași orientați spre aderarea în continuare a Moldovei la UE au adus și riscuri. După ce a primit statutul de candidat la UE, Moldova a decis să se alinieze sancțiunilor europene împotriva Rusiei. „Vom fi solidari cu UE. Atât statutul nostru, cât și aspirația noastră către Europa ne obligă să fim solidari și în continuare”, a declarat Președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.

Această poziție a provocat deja un răspuns negativ și chiar amenințări din partea Federației Ruse. “Numai să încerce. Atunci pot fi 100% siguri că nu vor primi de la noi nu numai energie “scumpă” și alte resurse, dar nimic”, a declarat Dmitri Medvedev, șeful adjunct al Consiliului de securitate al FR.

Și, deși deocamdată toată această situație seamănă mai mult cu un duel verbal, experiența țărilor UE arată că Rusia poate trece foarte repede de la cuvinte la acțiuni. În același timp, este vorba nu numai despre o posibilă încetare a aprovizionării cu gaze, ci și despre riscul de a apărea probleme în furnizarea de energie electrică de la Centrala electrică de la Cuciurgan (MGRES), care este controlată de grupul rus Inter RAO EES și asigură aproximativ 70% din necesarul de energie electrică al țării.

Și în acest context, pare firesc faptul că Ucraina și Moldova discută pașii comuni privind asigurarea securității energetice. Mai mult decât atât, având în vedere că Ucraina, ca și Moldova, s-au conectat la ENTSO-E și a devenit candidată la aderarea la UE, o astfel de cooperare devine și mai justificată.

Nu este un secret faptul că Moldova și Ucraina au încercat și mai devreme să coopereze în sectorul energetic. În 2017, Energocom a semnat un contract anual cu compania DTEK Trading din Ucraina privind furnizarea de energie electrică. Atunci, ucrainenii au oferit un preț de 50,20 USD pentru 1 MWh, care s-a dovedit a fi cu 2,2 USD mai mic decât prețul oferit de Centrala electrică de la Cuciurgan. Cu toate acestea, ulterior, DTEK și-a ajustat volumele și a scăzut exportul de trei ori. Moldova a fost nevoită să reia livrările din Transnistria.

În 2022, încercările de cooperare au fost reluate. Inițial, Energocom a semnat un contract de “probă” cu compania ucraineană Ukrhydroenergo privind furnizarea de energie electrică, iar ulterior compania moldovenească a convenit asupra livrărilor de energie electrică cu Energoatom, cea mai mare companie de stat generatoare de energie nucleară din Ucraina. Astfel, Moldova a găsit o posibilitate de a-și diversifica parțial sursele de energie electrică. Acest lucru a slăbit monopolul MGRES din Transnistria și, în același timp, a consolidat securitatea energetică a republicii.

Potrivit viceprim-ministrului, ministrului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, Andrei Spînu, în luna iunie Energocom urma să achiziționeze de la Energoatom circa 30% din energia electrică necesară Republicii Moldova.

Dezavantajul acestei situații este că energia electrică ucraineană este mai scumpă decât cea vândută de Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan (aproximativ 77 USD/MWh față de 60 USD/MWh). Pe de altă parte, din cauza războiului și a închiderii marilor întreprinderi industriale din Ucraina, s-a format un surplus imens de energie electrică, deci nu putem exclude faptul că în viitor acest preț ar putea scădea. Mai mult decât atât, importantă este însăși dezvoltarea surselor alternative de aprovizionare, deoarece existența lor va proteja sistemul energetic al Moldovei, în cazul în care Rusia va trece totuși la punerea în aplicare a amenințărilor sale.

Se pare că astăzi, la necesitate, Ucraina va putea acoperi toate necesitățile țării noastre în energie electrică. Acest lucru, desigur, nu ar trebui considerat un “panaceu” pe termen lung, dar este o asigurare bună pe termen scurt.

De asemenea, autoritățile ucrainene au vorbit în repetate rânduri despre planurile lor ambițioase de a începe livrările către România, Slovacia, Ungaria și Polonia. Potrivit informațiilor mele, Kievul intenționează să creeze o structură separată, care se va ocupa cu promovarea exportului energiei electrice pe piața europeană. Și aici Moldova își poate oferi serviciile de țară de tranzit a energiei electrice în România vecină.

În general, autoritățile Moldovei își confirmă, de fapt, intențiile de a scoate sectorul energetic din criză sau, după cum a spus Maia Sandu, din situația “dramatică”.

Sistemul energetic al Moldovei are nevoie, într-adevăr, de transformări. De la obținerea independenței țării, el a fost nevoit mereu să facă față provocărilor – de la întreruperi de energie electrică în anii 90 și rețele electrice uzate până la prețuri ridicate pentru populație și reducerea consumului de energie. Toți acești factori au avut și au un efect cumulativ, care afectează poziția Moldovei în diferite ratinguri.

De exemplu, în clasamentul țărilor europene privind accesul la energie electrică, noi ocupăm penultimul loc – cu un salariu mediu, cetățeanul Moldovei poate “cumpăra” 4.700 kWh. O situație mai rea decât la noi se atestă doar în România, cu un indicator de 4.147 kWh. Lideri la acest capitol sunt Islanda și Liechtenstein. Cetățenii acestor țări pot procura din salariile lor 29.386 și, respectiv, 26.696 kWh. Moldova nu se află într-o situație mai bună nici la Indicele Mondial Trilemma Energetică–2021 (World Energy Trilemma Index-2021). Moldova se află acolo pe locul 68 din 127, iar acesta este cel mai slab indicator dintre țările europene. Indicele în sine este compilat ținând cont de trei parametri principali: securitatea energetică, echitatea energetică (accesul financiar și fizic la energie electrică) și ecologia energetică.

Apropo, țările europene sunt lideri în acest clasament – ele ocupă opt locuri din primele zece. Suedia este pe primul loc, urmată de Elveția și Danemarca. Iar acest fapt ar trebui să motiveze și mai mult Moldova spre o integrare mai profundă în rețeaua energetică europeană. În acest context, Moldova ar trebui să țină cont și de “cursul verde” paneuropean, adică trecerea la sursele regenerabile de energie – solară, eoliană, biocombustibil. Iar în acest sens Moldova are un potențial mare.

În Moldova există deja exemple de succes privind dezvoltarea surselor alternative de energie. De exemplu, compania germano-moldovenească Südzucker-Moldova a construit instalații de producere a biogazului. Anul trecut, acolo au fost produse aproximativ 8,5 milioane de metri cubi de biogaz. Studiile arată că Moldova are un potențial semnificativ în domeniul energiei solare și eoliene. Astăzi, acest potențial nu este realizat.

Ponderea surselor regenerabile de energie în structura consumului total de energie este de aproximativ 12%, iar acest lucru este semnificativ mai mic decât indicatorul din țările UE. Cu un astfel de ritm al dezvoltării, este puțin probabil să atingem nivelul dorit de 30% până în 2025 fără o contribuție semnificativă din partea autorităților în atragerea investițiilor. Moldova este o țară candidată la Uniunea Europeană. Aceasta înseamnă că cerințele față de ea, inclusiv în sectorul energetic, vor fi foarte mari și vor fi evaluate foarte strict. În general, ne așteaptă o cale grea și multă muncă în condițiile unei crize totale de timp, dar noi, moldovenii, suntem un popor harnic și sunt sigur că vom reuși.

Dmitri Torner

expert, consultant într-o serie de companii europene în domeniul energiei, chimiei și tehnologiei