[ X ]
[ X ]
Important29 Martie 2021 12:32

(INTERVIU) Avocatul Victor Munteanu: Până la urmă toți vrem să trăim într-un sistem just cu legi previzibile, pentru că e mai simplu să trăiești corect

Avocatul Victor Munteanu a activat timp de 10 ani în cadrul structurilor europene, iar acum instrumentează mai multe dosare de răsunet, care vizibil au fost fabricate – spune el. Despre autorii și scopul acestora, problemele cu care se confruntă sistemul juridic din Republica Moldova, dar și despre potențialul sistemului judecătoresc al R. Moldova și ce șanse sunt pentru reformării justiției, avocatul a vorbit în cadrul interviului acordat pentru www.tribuna.md.

TRIBUNA: Domnule Munteanu, cum e să fii avocat în Republica Moldova și cu ce provocări vă confruntați?

Victor Munteanu: Avocații fac parte din orice sistem de justiție civilizat pentru că nu poate exista un proces echitabil fără prezența acestora. În acest sens, Republica Moldova s-a angajat prin mai multe mecanisme internaționale și convenții să respecte drepturile omului, în special mă refer la Convenția Europeană a drepturilor omului – un mecanism obligatoriu ca să fie implementat de autoritățile moldovenești, și astfel dreptul la apărare este unul fundamental și trebuie respectat. Totodată, direct să vă răspund cum e să fii avocat în această țară – nu este simplu, deoarece am simțit-o pe propria piele și colegii mei s-au confruntat cu diferite forme de intimidare, de presiune, iar aici mă refer concret la dosare penale deschise împotriva lor. Am avut colegi cărora li s-a incendiat automobilele, dar și alte forme de agresiune asupra avocaților, toate cu scopul fie să renunțe la un anumit caz, fie să-i reducă la tăcere, dar în general este clar ca să pune bețe în roate într-o apărare eficientă a clienților lor. Aceste intimidări puteau veni chiar din partea reprezentanților statului, fie din partea persoanelor terțe care erau interesate într-un rezultat anumit în dosare.

Totuși, vreau să menționez că această situație nu este specifică doar pentru Republica Moldova. Profesia de avocat peste tot se confruntă cu aceleași probleme, însă, bineînțeles că diferă gravitatea lor. Această problemă este într-atât de serioasă, încât în anul 2018, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) a decis adoptarea unei rezoluții, prin care a chemat statele membre să elaboreze o convenție pentru protecția profesiei de avocat, cu scopul de a-i proteja de omoruri, amenințări, critici publice nejustificate, sau asocierea avocaților cu clienții lor de către persoanele politice, ceea ce nu este corect. Ei nu sunt „lustruitori de imagine”, dar au o altă funcție bine determinată de a le proteja interesele și drepturile și de a fi acea contrabalanță într-un dosar penal sau unul civil pentru a asigura stabilirea dreptului de către judecător.

T.: Ați activat în cadrul instituțiilor europene pentru drepturile omului. La revenire, ce v-a uimit cel mai mult în R. Moldova? Și dacă s-a schimbat ceva de atunci?

V.M. Într-adevăr, în perioada 2005-2015 am activat în mai multe structuri ale Consiliului Europei și cunoșteam care este sistemul de justiție din Republica Moldova doar prin prisma dosarelor examinate. Noi vedeam clar prin motivarea hotărârilor care este un dosar fabricat, sau cum este motivația, lanțul logic al unei hotărâri ca să se ajungă la o decizie concretă, deși circumstanțele cauzei erau evident de o altă natură. Eram surprins de ceea ce se întâmplă, însă realitățile erau că în perioada când eu activam la curte, examinam dosare și mai vechi care nu reflectau situația la moment din Moldova. Mai interesant a fost în 2013, când am examinat într-un raport concret pe justiție și vedeam atunci care sunt provocările cu care se confruntau atât justiția, cât și autoritățile, pentru implementarea reformei justiției.

La revenire mi-am reluat licența și prima chestiune pe care am remarcat-o a fost aplicarea masivă a măsurilor preventive sub formă de arest. Acest lucru de-a dreptul m-a frapat, iar cel mai paradoxal a fost că hotărârile prin care persoanele erau plasate în arest erau justificate cu decizii CEDO, pe cazuri în care Curtea Europeană a dat dreptate persoanelor învinuite, iar la noi procurorii și judecătorii foloseau acea jurisprudență pentru a închide anumite persoane. Pentru mine era o disonanță cognitivă. Mai târziu această  practică a fost criticată și de Comisia Națională a Juriștilor, care menționa că „judecătorii au devenit simpli notari ai procurorilor”, încât neplasarea oamenilor în arest era o excepție. Regula suna în felul următor – ceea ce cere procurorul, îndeplinește judecătorul.

Totuși, vreau să menționez faptul că această practică s-a schimbat radical. Domnul Stoianoglo a dat mai multe mesaje clare că procuratura își va schimba un pic prioritatea spre respectarea drepturilor omului și arestul va deveni mai mult o excepție. Eu pe mai multe dosare de ale mele am văzut această tendință, însă mai sunt cazuri când nu sunt de acord cu aplicarea măsurilor preventive, dar ele sunt extrem de rare.

T.: Dumneavoastră aveți mai multe dosare de răsunet de care sunteți responsabil, care au rădăcinile în perioada regimului Plahotniuc, cum o numesc unii, mai exact ce dosare?

V.M.: În perioade diferite au existat dosare de răsunet, de aceea nu se referă doar la regimul lui Plahotniuc. Noi am avut cazuri și până în 2009. Chiar eu am un dosar, care nici până acum nu înțeleg ce se întâmplă cu el la Curtea Supremă de Justiție, căci se află acolo de circa trei ani – dosarul Pădurea Domnească. Mai sunt dosare au fost în această ultimă perioadă instrumentate – cum sunt dosarul lui Vlad Filat, cel a lui  Igor Borș, care au scos în evidență deficiențe grave și majore , ale justiției. Mă refer atât la faza urmăririi penale, cât și la munca pe care o făceau procurorii și abuzurile care au fost comise – procese pe care eu le numesc execuții pentru public și folosirea justiției pentru a obține anumite scopuri. Au mai fost multe dosare interesante, cel al doamnei Olga Punga, care a fost primul din istoria Republicii Moldova și în care Procurorul General, domnul Stoianoglo a solicitat suspendarea executării sentinței pentru perioada când va fi examinată revizuirea acestui caz. Așadar, nu aș identifica dosarele de răsunet doar la o anumită perioadă, deoarece ele au existat întotdeauna, este o chestiune de funcționare a justiției.

Chiar și în privința altor state, Curtea Europeană poate să găsească violarea drepturilor omului în anumite dosare și aceasta nu înseamnă că acolo a există anumite regimuri, pur și simplu în sistemele de drept pot apărea chestiuni noi, de care justiția nu a examinat niciodată.

Eu voi anticipa, căci sunt sigur că pe masa judecătorilor la Strasbourg vor fi în curând puse chestiuni referitoare la restricțiile în legătură cu Covid-19. Cu siguranță vor apărea spețe cu libertatea de mișcare, libertatea întrunirilor sau alte îngrădiri ale dreptului de proprietate.

T.: Cum s-a ajuns la fabricarea dosarelor în asemenea volum? Cine se face vinovat?

V.M: Fiecare caz este particular și trebuie privit în parte. Se discută că fabricarea dosarelor a fost o problemă sistemică. Acest lucru îl pot deduce din simplu fapt că după schimbarea situației politice în 2019, foarte mulți procurori au fost dați afară din sistem. După mine, acesta este un indicator al faptului că din interior își dădeau seama că se comiteau abuzuri și se făceau dosare fie la comandă, fie pentru satisfacerea intereselor anumitor grupuri de persoane. Dar aici sunt implicați mai mulți factori, inclusiv corupția, interesele politice și incompetența părților implicate. Iar oamenii au avut de suferit.

Sper că politicienii să realizeze, mai ales prin prisma acestei declarații de stat capturat și justiție capturată, că, chestiunea de impunitate, nepedepsirea celor vinovați pentru abuzurile comise în sistemul de justiție este o problemă. Eu de mai mult timp încerc să promovez ideea ca la infracțiunile împotriva justiției prevăzute de codul penal, să fie eliminate termenul de prescripție, pentru că deseori se întâmplă că examinarea persoanelor responsabile de pornirea unui caz penal abuziv sau la comandă durează în timp, un an jumătate sau doi, ulterior dosarul se duce în instanța de judecată, unde la fel poate să dureze mai mulți ani. Iar dacă victima în final este achitată, cel mai des se întâmplă că pentru a pedepsi procurorii sau judecătorii sau alte părți responsabile de tragerea la răspunderea cu bună știință a unei persoane nevinovate, intervine prescripția, și atunci, chiar dacă se pornește dosar penal în privința acelor persoane, ele sunt achitate. Acest factor influențează inclusiv mentalitatea celora care pornesc urmărea penală. Un alt criteriu este că nu toate persoanele care pornesc un dosar penal, în cazul căruia învinuitul este achitat, trebuiesc privite ca pe cineva care comite infracțiuni. Aceasta se poate numai dacă este evident că se pornesc dosare pe motive absolut inventate, când învinuiții sunt ținuți închiși sub pretexte care nu au absolut nici o legătură cu dosarul. Este important de menționat că, atunci când pornesc un dosar penal, procurorii trebuie să ia în calcul costul acestuia și să pună pe balanță întrebarea dacă se merită sau nu.

T.: Bănuim că victimele din aceste dosare vor solicita despăgubiri. Cine va achita?

V.M.: Există două mecanisme cum persoanele pot obține compensarea prejudiciilor. Prima opțiune este că dacă persoana este achitată, ea poate să se adreseze în temeiul Legii 1545, care permite obținerea compensării pagubelor atât materiale, cât și morale din partea statului. Însă există un paradox în acest mecanism. Sunt situații concrete când oamenii stau închiși și atunci când ies la libertate au o dilema – să se adreseze sau nu împotriva statului, pentru că ar putea să intervină o a doua pedeapsă, cea morală din partea societății, care poate să inculpe sau să învinovățească încă o dată persoana că atentează la banii statului. Această abordare este injustă și incorectă.

Al doilea mecanism oferă persoanei nevinovate, dreptul să introducă în cadrul cauzei penale împotriva procurorilor, polițiștilor, sau altor organe, o acțiune civilă în care să ceară despăgubirile materiale și morale pentru suferințele cauzate în rezultatele acțiunilor ilegale. Acest mecanism este implementat în unele cazuri, dar din punctul meu de vedere este cel mai eficient, deoarece astfel bugetul statului rămâne neatins.

T.: Dosarul Vento e relevant în acest sens. Ce planifică să facă victima pentru timpul stat încarcerat?

V.M.: Acest dosar a fost pentru mine un caz de abuzuri vădite și evidente comise de procurori. Clientul Igor Borș a stat închis un an, iar în acest timp i-au fost atribuite legături cu Veaceslav Platon, cu care el niciodată nu s-a văzut și nu a comunicat, dar l-au adăugat în acuzații. După expirarea termenului de un an, numele lui Platon s-a evaporat din dosar și nu mai apare nici într-un document ulterior. Împotriva persoanelor responsabile de exercitarea urmăririi penale împotriva domnului Borș sunt pornite cauze penale. Noi am înaintat o acțiune civilă în acea cauză ca prejudiciile suportate de către Igor Borș, dar și alte persoane care au avut de suferit, deoarece au fost circa cinci sau șase oameni care au stat reținuți perioade mai scurte. Sunt mulțumit că acest dosar a fost rezolvat, dar mașinăria trebuie să se întoarcă și să face dreptate victimelor urmăririi ilegale.

T: Anume dumneavoastră sunteți și avocatul domnului Vlad Filat. La ce etapă este dosarul său?

V.M.: În acest caz trebuie să facem distincție între dosarele care se află la CEDO și unul despre care noi avem convingerea că a fost păstrat din trecut, deoarece a părut imediat după ce, CEDO a comunicat că dosarul domnului Filat va fi examinat cu prioritate – o coincidență extraordinară. La CEDO suntem la faza schimbului de comunicări cu Guvernul Republicii Moldova. În prima cerere, ce ține de încălcarea prezumției nevinovăției și aplicarea arestului pe perioada când dumnealui a fost în instanța de judecată, noi am ajuns la faza când am expediat observațiile, iar Guvernul urmează să-și expună ultima sa poziție. Pe dosarul de bază se întâmplă lucruri un pic ciudate și inexplicabile pentru noi. Deși Guvernul a fost de multe ori invitat să prezinte poziția asupra faptului dacă au fost sau nu încălcări în cadrul dosarului. Deoarece, reamintesc că au fost comunicate multiple încălcări din partea instanțelor de judecată. Acesta însă amână răspunsul și solicită extinderea termenului din mai multe motive.

În Republica Moldova  există o modalitate ca persoanele, cererile cărora au fost comunicate Executivului, să poată iniția recurs în anulare, adică pot să-și revizuiască procesul la nivel național, deci să înainteze cerere în baza comunicării CEDO în fața Curții Supreme de Justiție. Raționamentul acestui mecanism este unul simplu, deoarece statele civilizate țin la reputația lor și dacă au posibilitatea, încearcă să remedieze încălcările la nivel local. Astfel, domnul Filat a inițiat un recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Pe parcursul judecării cauzei a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate la Curtea Constituțională, prin care să se vadă eficiența acestui mecanism și însăși aceasta a emis o hotărâre și a admis acea excepție și a explicat că odată ce statul pune în funcțiune un astfel de mecanism, ar trebui cu toate rigorile să se folosească de el. Foarte stranii lucruri s-au întâmplat, căci de mai multe ori examinarea cazului domnului Filat s-a amânat, iar în luna februarie a fost respins. Deci, această încercare de a rezolva situația la  local a fost epuizată. În același context, a mai părut straniu că și agentul Guvernamental a solicitat de mai multe ori extinderea termenului pentru prezentarea observațiilor tot din motiv că există un recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție. Or, Curtea a pus întrebări la procesul care s-a încheiat deja, deci raționamentul acestei  tărăgănări noi nu-l înțelegem și chiar nu găsim explicație pentru poziția Guvernului referitor la ceea ce s-a întâmplat în proces. Ce ține de-al doilea dosar, din punctul nostru de vedere nu este unul de perspectivă și a fost lăsat ca o opțiune de pe timpuri, în cazul în care se va întâmpla ceva cu dosarul de bază.

T: Dar dosarul Glorinal? Cine se face vinovat de acesta?

V.M.: Din punctul meu de vedere – sistemul, care nu a înțeles esența acestui dosar, nemulțumirea oamenilor. Acesta a fost un dosar făcut pentru populism. Într-adevăr, acolo este o situație în care persoanele nu pot să-și înscrie dreptul de proprietate pe apartamente, dar acest lucru se întâmplă pentru că la cadastru, Agenția de Servicii Publice, există mai multe interdicții. Iar Vasile Chirică este de mult timp înlăturat de la conducerea acestei întreprinderi. Spre surprinderea mea, au fost pornite dosare penale pe fapte evidente de care persoana nu poate să fie trasă la răspundere, iar învinuirile au fost aduse fie din motiv că nu s-a intrat în esența acestor dosare, fie cu rea-credință sau din anumite interese. Totuși, noi vom încerca să mergem până la capăt, astfel încât să rezolvăm situația, dar simultan cu această situație vor încerca să încheiem din punct de vedere juridic situația persoanelor care sunt cu apartamentele netrecute până la final de către ei și să închidem. Aceasta este o companie care a activat de foarte mulți ani pe piața din Republica Moldova, nu-i din categoria celor care a făcut escrocherii, având active suficiente să acopere orice chestiuni, dar din cauza acțiunilor unor persoane terțe este imposibil de a remedia situația.

T: Se vorbește mult despre reformarea justiției. Ce pași credeți că trebuie să întreprindă autoritățile în acest sens?

V.M.: Problema este în resetarea întregului sistem. Este o problemă atât în mecanismele legislative, cât și în calitatea oamenilor. Eu cred că prin exemplul Procuraturii, pot să fac cu certitudine afirmația că aceasta și-a schimbat fața, și respectiv s-a micșorat numărul de cazuri de abuzuri. Același lucru se poate spune și despre justiție. Eu nu sunt adept exclusiv al criticii, deoarece sunt și foarte mulți oameni integri, sunt oameni care, cu regret, în perioada recentă au îndrăznit să spună lucruri disidente. A fost o perioadă când dacă spuneai adevărul în sistem, erai considerat disident. Cunoaștem foarte bine dosarele penale împotriva doamnei Domnica Manole, Domnului Balan, Domnul judecător Munteanu. Era evident semnalul sistemului, că „cine îndrăznește să ridice o altă voce sau dacă este nonconformist, uitați-vă ce pățiți”. Eu cred că sistemul justiției poate să se schimbe exclusiv din voința judecătorilor, pentru că mai înainte, dacă era o presiune asupra lor, ei cumva se conformau acestor mesaje. Dar dacă justiția i-ar lăsa să-și exercite corect meseria, eu cred că și judecătorii nu ar fi sub presiune și ar putea liber să examineze cauzele cum consideră ei. În concluzie, justiția trebuie resetată, trebuie de schimbat conceptul de a nu pune presiune pe judecători și trebuie ca aceasta să fie monitorizată de instituții specializate.

T: Dumneavoastră personal, credeți, în sistemul juridic al Republicii Moldova? Există potențial pentru ca acesta să fie cu adevărat reformat?

V.M.: Da. Locuind zece ani într-o societate democratică, părerea mea este că în afară  de ceea ce se scrie pe hârtie, democrația se compune din oameni. Cu cât este mai mare masa oamenilor care gândesc democratic, bineînțeles că reflectarea va fi prin reprezentanții lor și în Parlament, în structurile legislative și în alte organe decidente, ceea ce se va răsfrânge în legi ce vor satisface interesele acestor oameni. Exact același lucru se întâmplă și în sistemul justiției. Dacă vor veni oameni noi, dacă ei nu vor fi intimidați și vor putea să-și facă munca liniștiți, atunci va exista potențial. Eu cred că până la urmă toți vom ajunge să vrem să trăim într-un sistem just cu legi previzibile, pentru că e mai simplu să trăiești corect.

Doina Buruiană

Sondaj

  • Ce așteptați cel mai mult în 2021?

    View Results

    Loading ... Loading ...