Trăim mânați de vrerile noastre materialiste, uităm de suflet și irosim viața.

Ne lăsăm ușor atrași în conflicte, cheltuim pe certuri o bună parte din energia și timpul vieții.

Alergăm după tot felul de bunuri, care nu ne fac fericiți. Doar ne fac să vrem mai multe.

Trăim măcinați de invidie. Vrem să avem ce au alții.

Avem pâine, masă și casă, dar suntem nefericiți, pentru că „ceva” nu avem. „Ceva” ce nu ne poate face fericiți, în schimb ne ține nefericiți.

Trăim într-o societate dominată de egoism, lăcomie, răutate, indiferență.

 

Viața e un lanț de alegeri, pe care le facem zi de zi.

Momentele de fericire și perioadele de criză – toate-s rezultatul alegerilor noastre.

Suntem Ceea Ce Alegem.

 

La naștere primim cele mai importante cadouri, pe care rareori le prețuim.

Primim cadou corpul (ca și celelalte animale) și capabilitatea lui de a rezista și a se dezvolta. Și primim un cadou exclusiv – inteligența.

Mai departe singuri alegem dacă păstrăm sănătatea fizică a corpului, ori nu.

Alegem dacă învățăm și dezvoltăm inteligența.

Alegem dacă suntem buni, amabili și afectuoși cu alți oameni.

Alegem dacă protejăm natura.

Alegem dacă aruncăm ori nu chiștocul din mașină, dacă vorbim ori nu prostii în public, dacă suntem prieteni buni ori profitori și lași, dacă suntem egoiști ori ne împărțim cu cei care au mai puțin – facem mii de alegeri.

Alegeri, care ne formează.

 

În ceasul cel din urmă, probabil, ne vom întreba cum am trăit, cât de bune au fost alegerile noastre și dacă ne mândrim cu ele.

Ne-am setat obiective egoiste, care au ținut doar de binele nostru, ori am acționat așa ca să fie spre binele societății.

Ne-am lăsat duși de inerție, ori am căutat calea corectă.

Ne-am lăsat conduși de bârfe, ori am gândit autonom.

Am stat în așteptare, ori am acționat și ne-am asumat răspunderea.

Când am greșit am aruncat vina pe alții, ori am recunoscut și ne-am corectat.

Am fost fricoși, ori am avut curaj să procedăm cum am crezut corect.

Am căutat liniște și siguranță, ori am ne-am descurcat și în furtună.

Am renunțat când am dat de greu, ori am învățat lecția și am mers mai departe.

 

Astea vor fi urmele noastre pe Pământ.

Oamenii ne vor aprecia și ne vor ține minte după alegerile și faptele noastre.

Neapărat vor fi și critici – așa-s oamenii.

Dragostea și ura, prietenia și invidia, generozitatea și egoismul – toate-s omenești și merg mână-n mână.

În ceasul cel din urmă bunurile ce le-am agonisit nu ne vor mângâia sufletul obosit.

Ne vor mângâia sufletele apropiate și alegerile bune făcute de-a lungul vieții.

 

P.S.

În copilăria mea sovietică aveam o pereche de pantofi, o pereche de pantaloni, o pereche de ghete (puteau fi moștenite de la sora mea), un costum sportiv (combinația ceea din 2 piese – majoritatea copiilor de azi nu ar considera-o costum).

Dacă pantofii se rupeau (îi rupeam deseori), mergeam la cizmar să-i repare. Nici vorbă de cumpărat alții. Pantofi noi se cumpărau înainte de școală, cu o mărime mai mare.

Dacă pantalonii se rupeau – cusuți și mai departe.

Dar îmi amintesc câtă fericire trăiam când mergeam „pe șes” să bat mingea cu băieții din mahala.

Fericirea nu era în haine, încălțăminte, bicicletă – fericirea era în comunicarea noastră. Oamenii conviețuiau bine, în mahala era pace și împăcare.

Oamenii trăiau Împreună, se Ajutau și se Înțelegeau, se Primeau și se Respectau.

Înțelepciune era mai multă, iar egoism și avere mai puține.

Acum e invers.

Vitalie Dragancea