[ X ]
[ X ]
[ X ]
Editorial6 Aprilie 2020 07:00

Despre rochii și presă

Zilnic primesc zeci de apeluri cu întrebări despre deciziile Comisiei pentru Situații Excepționale, despre hotărârile Guvernului, despre medici și polițiști infectați, despre carantină or despre o cursă aeriană care aduce un singur pasager.
Alte zeci de apeluri vin pentru a comenta declarațiile a zeci de factori publici plictisiți.
Practic toate se transformă în diverse știri. Aceiași temă în funcție de sursa media cel mai des apare diferit – de la aprecieri pozitive, la foarte negative.
Aproape după fiecare discuție cu jurnaliștii am senzația că nu se înțelege că țara e bântuită de epidemie, că sistemul de sănătate este sub presiune și că confruntăm pericol real. O bună parte din jurnaliști continuă să vâneze știri colorate.

Majoritatea întrebărilor referitoare la deciziile CSE or hotărârile de Guvern sunt încercări evidente de a interpreta. Cel mai des negativ. Se crede că o știre negativă e mai citită decât 5 fără dramatism.
Marea parte a surselor media nu sunt focusate pe informare. Informarea seacă despre o decizie sau o întâmplare nu e interesantă. Trebuie adăugat un vinovat.

Sursele media vor să fie deosebite. Să aibă culoare. Să atragă. Ca și rochia femeiască. Până la urmă presa e “Ea”. (Să nu se supere “Ei” care lucrează pentru “Ea”.)
Dacă un producător va coase rochii numai cu menirea să acopere anumite părți ale corpului, or să păstreze căldura, iar altul va face rochii de diferite modele, forme și culori – care rochii vor atrage femeile? Cine va vinde mai bine?
Culorile și modelele fac rochiile atractive, în unele cazuri chiar amețitoare. Rochiile pot fi țipătoare, pot fura ochii, nu rareori fură și sufletul.
Doar că rochia este un element nevinovat (dar nu insist asupra), care face lumea din jur mai frumoasă și mai colorată.

Culoarea în procesul de informare se obține prin joc de cuvinte și interpretări.
Prin interpretări și jocuri de cuvinte un autorul crează atitudinea față de o acțiune or o persoană – atitudinea care și-o dorește anume el.
Se pare că am mers departe în jocurile de cuvinte și interpretări.
Prin intermediul presei se desfășoară adevărate atacuri și războaie.
Adevărate – pentru că aceste războaie în presă generează supărări reale, iar uneori chiar și ură.
Prin intermediul presei se fac campanii de manipulare a opiniei publice.
Oponenții politici, când direct, când prin intermediul jurnaliștilor, se răfuiesc public. Se atacă și se distrug reciproc.
Războaiele lor în mass-media divizează societatea și seamănă conflicte reale. Oamenii se atacă între ei fără să se cunoască măcar. Dușmănia lor e creată de știrile în presă.

În rând cu presa (nu știu cine de la cine a învățat) sunt și politicienii.
Lucrul în parlament e o plăcere. Chiar de nu faci nimic – salariul merge.
Avem grupuri de parlamentari specializați în spectacole publice. Știu să bată din picioare și să șuiere. Strigă unii la alții și uneori se înjură reciproc.
Frișcă societății!
Așa ei înțeleg să scoată țara din trecut și să o ducă-n viitor. Astea-s valorile lor.
Ei sunt siguri că cel mai bine le știu pe toate. Totul despre toate.

De vreo zece ani am dezvoltat o tradiție frumoasă – la doi oameni care lucrează, sunt vreo zece experți care se ceartă între ei cum mai bine ar fi trebuit să fie făcut lucrul. Așa și trăim – doi lucrează, și zece deștepți se ceartă în presă și la televizor.
Cei mai gălăgioși se numesc opoziție.
Ei zic că-s în opoziție la putere – dar nu explică argumentat la ce anume se opun ce și cum ei ar face mai bine.

Lipsa ideilor și înțelegerii situației e compensată cu obrăznicie nemărginită, iar prin insulte ei încearcă să se arate “eroi”. Pentru a fi văzuți fac briefinguri, conferințe de presă și live-uri pe FB.
Mesajele unul mai prețios decât altul: “Creșteți salariile medicilor! Cumpărați mai multe măști medicale! Trebuia să începeți mai devreme pregătirile! Testați toți oamenii!”
Evident, NIMENI dintre ei, NICIODATĂ, nu a adus analize și calcule. Toată energia se duce pe ciudă și ură.
Așa și trăim.
Pe timp de epidemie acești “experți în toate” încearcă să ne convingă doar de un lucru – că ei ar fi mai darnici. Că ne-ar da mai mulți bani. Fără să spună cum îi vor câștiga. Dacă ar avea cheia de la trezoreria statului banii ar curge gârlă pe la toate porțile. Banii ar cădea peste Moldova – rămâne numai să le dăm lor puterea.
Opoziția moldoveană și o parte din presă nu recunosc nici competența Organizației Mondiale a Sănătății. La o primă impresie, cel puțin jumătate din deputații moldoveni cunosc (fiecare în parte) despre administrarea epidemiilor mai mult decât tot OMS-ul.
Știți de ce Italia și Franța au probleme cu epidemia? Pentru că nu cer ajutorul politicienilor noștri!

Cum rămâne cu misiunea de informare?
Presa informează societatea? Or formează opinia societății?
Unde e hotarul între informare și formarea opiniei? Or între informare și manipulare

Majoritatea oamenilor (nu vreau să folosesc tactica aplicată de obicei de jurnaliștii în discuție cu mine “toți oamenii vor …”) când pornesc televizorul la știri, or intră pe un portal informațional, vor să afle ce s-a mai întâmplat în lume.
Oamenii privesc / citesc știrile pentru a se informa.
Oamenii nu se așteaptă că autorul le bagă știrea așa cum vrea el. Nu știu câtă lume ar afirma că deschide un portal informațional, or pornește știrile la un canal TV pentru a consuma ce a vrut autorul știrii.
Cei care vor să servească ce le-a pregătit autorul își vor cumpără o carte, or vor privi un film.

Rochiile și știrile au misiuni diferite.
Rochia chiar are misiunea să bucure sufletul și ochiul.
Știrea trebuie doar să informeze.
Sec și simplu.
Să lase cititorul să decidă dacă crede o decizie bună or proastă.
Culorile în știri sunt manipulări directe, chiar dacă mulți nu vor să recunoască acest fapt.
Adevărul nu încetează să existe dacă noi îl ignorăm.

Vitalie Dragancea

Sondaj

  • Ce partid ar fi avantajat de eventuale alegeri parlamentare anticipate?

    View Results

    Loading ... Loading ...