Unii cred că Partidul Democrat a fost depăşit de evenimentele din perioada post electorală şi acum aşteaptă deznodământul (urmărind cu îngrijorare tentativele întreprinse de blocul ACUM şi PSRM de a ajunge la un numitor comun), alţii însă sunt de părerea că PDM are o strategie bine pusă la punct, care-i va permite să iasă în beneficiu dintr-o situaţie destul de delicată. La această a doua posibilitate aş dori să mă refer în rândurile de mai jos. 

Din start se cere de menţionat că PDM este un jucător politic destul de abil, de aceea este greu de crezut că acum acest partid s-a pomenit dependent de jocurile pe care le fac alte formaţiuni politice. Cu siguranţă, acest partid continuă să aibă mecanisme şi pârghii de influenţă asupra situaţiei politice din Moldova. De ce dar nu acţionează, păstrând tăcerea?

Prima posibilă explicaţie este că PDM nu doreşte să se expună înainte de timp, lăsând ca disperarea să pună capăt pe cea mai mare parte a electoratului. Tot mai des se aud voci care spun că alegerile anticipate nu sunt o soluţie şi că partidele ce au ajuns în Parlament trebuie să se aşeze la masa de discuţii şi să găsească o soluţie. Conştient de aceste aşteptări ale unei importante părţi a societăţii, PDM intenţionat a lăsat iniţiativa socialiştilor şi celor din blocul ACUM, mizând pe faptul că sunt puţine şanse ca aceste formaţiuni să ajungă la un numitor comun, iar evoluţia evenimentelor din ultimele săptămâni confirmă acest lucru. PDM nu-şi putea permite să acţioneze până acum, deoarece înţelegea că cea mai mare parte a alegătorilor a votat nu doar pentru PSRM şi ACUM, ci şi împotriva actualei guvernări. Chiar dacă a crescut la capitolul rating în ultimii ani, totuşi, PDM nu se poate lăuda că ar fi un partid cu largă susţinere populară. Mai mult ca atât, o importantă parte a societăţii e gata să accepte o coaliţie sau un aranjament de scurtă durată între socialişti şi blocul ACUM anume pentru debarcarea PDM de la putere. În situaţia în care în societate există astfel de aşteptări, pentru PDM ar fi fost un act de suicid politic dacă după alegeri prelua iniţiativa şi decidea configuraţia viitoarei guvernări. Orice mişcare a PDM ar fi avut efectul unei scântei ce ar fi aruncat în aer butoiul cu pulbere, de aceea democraţii au şi ales să facă o jumătate de pas în urmă. În momentul în care se va apropia termenul de dizolvare a Parlamentului şi se va dovedi că fără PDM e imposibilă depăşirea impasului politic, posibil, democraţii vor ieşi din nou în prim plan şi vor propune soluţia salvatoare. Şansele ca aceasta să fie acceptată de societate, dar şi de partenerii externi vor fi foarte mari, iar terenul în acest sens a fost (şi este pregătit în continuare) de evenimentele ce au avut loc (au loc) în perioada post electorală.

A doua posibilă explicaţie este că PDM nu face nici o mişcare deoarece îşi doreşte alegeri parlamentare anticipate. Poate că acele calcule pe care le au democraţii le arată că în anticipate ar putea lua un rezultat mai bun; poate că oponenţii lor vor lua mai puţine voturi în lumina prestaţiei avute în perioada post electorală; poate că după eventuale anticipate spaţiul de manevră al partidelor în perioada post electorală va fi mult mai mare, iar viziunile factorilor externi asupra evoluţiei situaţiei din Moldova – mult mai favorabile democraţilor etc. Toate acestea sunt posibile şi, dacă democraţii îşi doresc anticipate, atunci ei vor continua să stea cuminţi pe planul doi, având grijă doar ca regulile de joc în anticipate să nu fie schimbate într-un mod care să nu le convină.

Care din aceste două posibile explicaţii e valabilă în cazul democraţilor, se va vedea în săptămânile următoare. Cert este că PDM are o strategie şi merge consecvent pe implementarea ei. Şi, posibil, le va reuşi şi de această dată să-şi atingă scopul, dacă, desigur, planurile lor nu vor fi date peste cap de oponenţii politici şi de alegători. PSRM şi ACUM pot da peste cap planurile democraţilor dacă reuşesc să ajungă la un numitor comun, iar alegătorii – în cadrul unor eventuale alegeri parlamentare anticipate. Până atunci, însă, democraţii se pot simţi destul de confortabil pe fonul evenimentelor politice ce au loc în Moldova.

Dumitru Spătaru