Criza politică ce s-a instaurat după alegerile parlamentare din data de 24 februarie 2019 se aprofundează pe zi ce trece, iar şansele ca partidele să ajungă la un compromis privind crearea unei majorităţi parlamentare şi învestirea unui nou Guvern devin tot mai mici. Astfel devine clar că „dezlegarea nodului gordian” devine o misiune a Preşedintelui Igor Dodon. Iar şeful statului are la dispoziţie câteva posibile scenarii. Însă, acestea sunt şi în strânsă legătură cu răspunsul pe care-l va da Curtea Constituţională la întrebarea Preşedintelui dacă are sens de a iniţia consultări cu fracţiunile parlamentare şi de a desemna un candidat la funcţia de Prim-ministru, în condiţiile în care Parlamentul nu are aleasă conducerea şi nu are constituite organele de lucru. 

Dacă răspunsul CC va fi că nu are sens ca Preşedintele să desemneze un candidat, şeful statului va avea la dispoziţie un singur scenariu – să aştepte data de 21 iunie (când se împlinesc trei luni de la convocarea Parlamentului nou ales în prima şedinţă), să constate condiţiile de dizolvare a acestuia şi să semneze un decret în acest sens, urmând ca, în termenii prevăzuţi de legislaţie să fie organizate alegeri parlamentare anticipate. Cel mai probabil, acestea vor avea loc în septembrie – octombrie.

Dacă răspunsul CC va fi că, indiferent de situaţia în care se află Parlamentul, şeful statului trebuie să înainteze un candidat la funcţia de Prim-ministru, atunci Preşedintele va avea la dispoziţie alte două scenarii. Primul scenariu – să desemneze candidatul uneia dintre fracţiuni, în speranţa că acesta va fi votat şi de alţi deputaţi, chiar şi în lipsa unei majorităţi parlamentare. Adică, miza va fi pe un guvern minoritar. În acest caz, şeful statului va lăsa la latitudinea fracţiunii respective să găsească o soluţie salvatoarea pentru învestirea noului Guvern.

Al doilea scenariu va prevedea că şeful statului va înainta propriul candidat la funcţia de Prim-ministru, lucru pe care-l poate face în condiţiile în care nu există o majoritate declarată care să aibă propriul candidat. Dacă acest candidat va fi respins, şeful statului îl poate înainta şi pe al doilea (tot al său) – important este să fie respectat termenul de 45 de zile prevăzut de legislaţia în vigoare pentru învestirea Guvernului. Dacă deputaţii nu se vor conduce de instinctul de autoconservare politică şi nu vor vota un guvern tehnic, fără acoperire politică parlamentară, atunci se va ajunge la alegeri parlamentare anticipate. Când acestea ar putea avea loc, am menţionat mai sus.

Însă aceste trei scenarii sunt posibile doar în cazul în care nu se va reuşi crearea unei coaliţii de guvernare. Iar probabilitatea acesteia scade cu fiecare zi, cu fiecare oră, cu fiecare minut…

Dumitru Spătaru