Toată lumea discută despre sistemul electoral: guvernarea a lansat ideea trecerii la sistemul electoral uninominal, dar ar fi de acord şi cu cel mixt; socialiştii şi Preşedintele Dodon din start au insistat pe sistemul mixt; Platforma DA, după ce a încercat să determine guvernarea să renunţe la intenţia de modificare a sistemului electoral, a venit cu propria viziune la temă, care include şi propunerea privind votul preferenţial; mai multe partide de opoziţie pledează pentru păstrarea actualului sistem proporţional în formula actuală; Comisia de la Veneţia, SUA, UE, OSCE/ODIHR etc. – în mesajul acestor instituţii internaţionale privind Republica Moldova predomină subiectul sistemului electoral; diaspora, cetăţenii rămaşi acasă – şi ei discută despre sistemul electoral. Într-un cuvânt, de circa jumătate de an aceasta e temă de discuţii de bază în societate.

Evident, subiectul, fiind unul de interes major, şi noi, jurnaliştii, avem o mulţime de relatări la temă, dar aceasta nu ne împiedică să vedem şi alte lucruri, care, din păcate, scapă majorităţii cetăţenilor şi celei mai mari părţi a clasei politice. Antrenaţi în disputele despre sistemul electoral, pe cine mai interesează cifrele alarmante care arată că zilnic 106 cetăţeni părăsesc ţara pentru totdeauna, iar în 2050 Republica Moldova va rămânea un stat fără cetăţeni?! Pe cine mai interesează că, în primul trimestrul al anului 2017, datoria externă brută a Republicii Moldova s-a majorat cu 93,91 milioane de dolari (1,8 miliarde de lei) şi a trecut de nivelul de 6,688 miliarde de dolari? Presa scrie că acesta este un nou nivel record, depăşind cu peste 10 milioane de dolari precedentul nivel-record de 6,67 miliarde de dolari înregistrat la finele anului 2013. Pe cine interesează alte date alarmante precum că, pe parcursul acestui an, datoria externă a Republicii Moldova va continua să crească cu minimum100 de milioane de euro? Mai vrea să vorbească cineva despre faptul că, doar într-un an, numărul de contribuabili la bugetul asigurărilor sociale de stat s-a redus cu peste 71 mii? Pe cine interesează că reforma sistemului de pensii, s-a dovedit a fi un eşec total, că, dincolo de majorarea vârstei de pensionare, nimic nu s-a întâmplat, iar bieţii pensionari, în loc de o majorare a pensiei cu 37%, s-au pomenit doar cu borta de la covrig? Pe cine mai interesează faptul că Rusia a anulat regimul liberalizat pentru transportatorii de mărfuri din Moldova? Cui îi pasă de faptul că, doar în 2016, Moldova a ratat granturi de 2,4 miliarde lei, bani care ar fi îmbunătăţit substanţial nivelul de trai al cetăţenilor (dacă, desigur, nu ar fi fost furaţi, aşa cum se întâmplă frecvent în Moldova)? Mai contează impozitele pe care Minfinul le inventează în fiecare zi, neavând cu ce umple bugetul de stat – de la aşa-numite „impozite pe lux” până la diferite viniete şi taxe, care sporesc povara fiscală pe cetăţeanul simplu, dar deloc nu-i ating pe adevăraţii bogaţi din această ţară, pe cei de la guvernare? Toate aceste subiecte arzătoare, dar şi multe altele, care arată cât de gravă e situaţia în Republica Moldova, sunt trecute pe un plan secund, pentru că nimeni nu are timp de ele – toţi vorbesc despre sistemul electoral.

Republica Moldova moare ca stat, fiecare zi ne apropie de marginea prăpăstiei şi curând ne vom prăbuşi în ea, dar noi nu avem când să ne gândim la ce se întâmplă cu ţara noastră, cum să facem să o salvăm. Nouă ni s-a dat o jucărie frumoasă, numită sistem electoral, şi ne jucăm cu ea cu multă pasiune, spre bucuria guvernării. Pentru că, în lumina celor spuse mai sus, dacă nu era această polemică despre sistemul electoral, în care să fie antrenată întreaga societate, demult era revoluţie. Dar aşa…

Felicitări, stimaţi strategi ai guvernării. Aţi mai dat o lovitură. Numai că lovitura voastră strategică, de imagine (ziceţi-i cum vreţi) salvează guvernarea, nu şi Republica Moldova. Iar guvernarea şi Republica Moldova sunt două lucruri total diferite.

Dumitru Spătaru