Din start, voi spune că, de câteva săptămâni, stau la dubii dacă face sau nu să scriu acest material. Pe de o parte, mă gândesc că el ar putea fi folosit împotriva Maiei Sandu de oponenţii săi politici şi nu mi-ar plăcea deloc acest lucru, eu fiind printre acei care i-am dat votul meu la precedentele alegeri prezidenţiale, iar pe de altă parte înţeleg că, dacă voi tăcea, îi voi face un deserviciu şi mai mare liderului PAS, care (părerea mea personală) a cam pierdut contactul cu realitatea şi trebuie adusă urgent cu picioarele pe pământ.

Ce face de fapt Maia Sandu? Nimic din ceea ce ar fi putut fi catalogat drept luptă cu puterea. Nimic din ceea ce ar fi însemnat oferirea de alternative societăţii la gogomăniile turnate cu nemiluita peste oameni de actuala guvernare. Nimic din ceea ce ar fi însemnat o speranţă pentru zecile şi sutele de mii de cetăţeni care părăsesc pentru totdeauna ţara, mânaţi de disperare. Oamenii, care şi-au pus toată încrederea în Maia Sandu la precedentele alegeri prezidenţiale (inclusiv eu), acum s-au pomenit abandonaţi, lăsaţi faţă în faţă cu guvernarea şi cu existenţa lor mizeră, privind cum Maia, pe zi ce trece, se ridică tot mai mult de la pământ, capul său fiind deja nevăzut după norii denşi ce s-au lăsat asupra Republicii Moldova.

Poate Maia Sandu îşi închipuie că un politician modern trebuie să-şi facă simţită prezenţa numai în alegeri? Greşit! Un politician modern trebuie să fie în permanenţă alături de cei ce-şi leagă speranţele de el. Poate Maia Sandu crede că băutul de cafea cu reprezentanţii corpului diplomatic este mai important decât contactul cu oamenii? Din nou greşit! Corpul diplomatic nu votează şi nici nu o face pe agentul electoral, iar maximum la ce te poţi aştepta de la reprezentanţii acestuia este să raporteze şefilor din ţările din care vin că sunt şi altfel de politicieni în Moldova decât cei ce conduc ţara. Dar parcă de la asta moldovenilor le este mai bine?! Poate că Maia Sandu îşi închipuie că rolul ei în politica moldovenească este să aştepte următorul scrutin pentru a trece cu vre-o 20-30 de oameni în Parlament, iar de acolo să facă periodic din deget guvernării care va continua să-şi facă mendrele? Iarăşi e greşit! Căci moldovenii au nevoie nu de prezenţa Maiei şi a echipei sale în Parlament, ci de schimbarea guvernării. De la faptul că Maia va avea mandat de deputat şi va mai trece cu ea vre-o 20-30 de inşi, unii dintre care ulterior din principiali vor deveni „salvatori de ţară” prin aderări la nu ştiu ce construcţii politice dubioase (după cum se mai întâmplă în Moldova), moldovenii nu vor trăi mai bine.

Uneori, am impresia că Maia e ca toţi moldovenii – aşteaptă minuni, fără a înţelege că minunile nu se întâmplă aşa pur şi simplu, că pentru aceasta trebuie de muncit. Dar, dacă moldovenii au dreptul să aştepte, Maia nu are, pentru că ea nu e un simplu cetăţean, ci un lider cu pretenţii de a oferi ţării o alternativă. Şi mai grav este că, atâta timp cât Maia „ţine locul”, în prim plan nu pot ieşi cei care cu adevărat ar putea face ceva pentru ţară. Pentru că imediat ar fi taxaţi ca „agenţi ce încearcă să o submineze pe Maia Sandu şi partidul său”. În consecinţă, aşa şi am ajuns să trăim de la o zi la alta – privind-o pe Maia cum nu face nimic şi înţelegând că, atâta timp cât ia „ţine locul”, nici cei care pot face ceva, nu ar risca să iasă în prim plan. Iar Maia continuă să trăiască pe facebook şi printre ceştile de cafea servite cu ambasadorii, neînţelegând că a blocat întreaga mişcare democratică şi că o duce inevitabil pe drumul pierzaniei.

Atunci când Iurie Leancă, din postura de „cel mai influent politician din Moldova”, se pornea „să salveze democraţia şi integrarea europeană”, am fost printre puţinii care am spus că aceasta e o miză falsă, că Iurie Leancă e un politician leneş şi că nu-şi aparţine sie însuşi, adică nu e independent în decizii. Lenea proverbială a lui Iurie Leancă, incapacitatea de a privi în altă parte decât în oglindă (de unde-l privea cel mai, cel mai dintre toţi care au făcut vreodată politică pe globul pământesc), dar şi în ochii străinilor cu care se întâlnea periodic l-au dus pe „cel mai influent politician din Moldova” acolo unde-i este locul – la limita anonimatului politic, de unde nimeni şi nimic nu-l va mai putea scoate vreodată. Şi cu Maia Sandu e aceeaşi poveste. Cu excepţia poate a faptului că nu e şantajabilă şi „nu stă în buzunarul cuiva”, în rest tabloul e exact acelaşi ca şi în cazul lui Iurie Leancă – leneşă, plină de sine şi de importanţă, incapabilă de a privi mai departe de oglindă şi de ochii străinilor cu care bea cafea etc. Dacă va continua să calce pe urmele lui Iurie Leancă, în scurt timp vom putea vorbi de un nou fenomen în politica moldovenească, ce va porni de la numele celor ce l-au definit cel mai bine – Maia şi Iura, adică MaIura.

Maia, trezeşte-te! A venit timp să înţelegi un lucru clar pentru toată lumea şi să faci o alegere: sau lupţi sau dă-te la o parte! A treia posibilitate nu există!

Dumitru Spătaru