Una dintre cele mai discutate teme în ultima perioadă este reducerea deficitului bugetar, care constituie circa 6% din PIB. Personal Premierul Vasile Tofan a declarat că menţinerea deficitului bugetar la un nivel atât de înalt e o cale spre faliment. Şi trebuie de spus că obiectivul reducerii deficitului bugetar este unul realizabil, iar practica altor ţări, precum şi experienţa acumulată de Republica Moldova de-a lungul anilor, dovedesc acest lucru. 

Din start, trebuie de menţionat că, atunci când apare necesitatea reducerii deficitului bugetar, se examinează câteva abordări de principiu sau, mai bine zis, câteva seturi de măsuri obligatorii.

Primul set de măsuri ţine de controlul şi reducerea cheltuielilor publice. Acestea includ: readucerea cheltuielilor pentru funcţionarea autorităţilor publice centrale la niveluri anterioare; revizuirea salariilor şi a sporurilor din sectorul public; tăierea costurilor neesenţiale din instituţiile statului şi prioritizarea investiţiilor publice strict pe proiecte cu randament economic ridicat etc.

Al doilea set de măsuri ţine de creşterea veniturilor şi de politicile fiscale. Acestea includ: lărgirea bazei impozabile; combaterea evaziunii fiscale; combaterea economiei „gri”; formalizarea treptată a muncii; reducerea numărului de regimuri fiscale existente şi ajustarea poverii fiscale etc.

Al treilea set de măsuri sunt cele numite generic structurale şi externe. Acestea includ: îndatorarea prudentă şi atragerea de finanţări ieftine sau a sprijinului extern nerambursabil/concesional; respectarea regulilor de disciplină bugetară, alinierea la ţintele europene sau la recomandările de sustenabilitate fiscală pe termen mediu etc.

Judecând după declaraţiile unor reprezentanţi ai guvernării, dar şi după unele acţiuni concrete ce se întreprind, unele dintre aceste măsuri sunt în atenţia autorităţilor. Personal, consider că toate măsurile posibile trebuie analizare, pentru a vedea cât de aplicabile sunt ele în condiţiile concrete ce s-au creat în Republica Moldova. De asemenea, ar trebui examinate exemplele relevante ale altor ţări, inclusiv a statului vecin, România. Conform datelor Eurostat, România a redus deficitul bugetar de la 9,2% din PIB în 2024 la 7,8% din PIB în 2025, aceasta reprezentând una dintre cele mai ample ajustări din Uniunea Europeană, deşi a rămas cel mai ridicat deficit din blocul comunitar. În primele 9 luni din 2026, deficitul bugetar a continuat să scadă, ajungând la 3,81% din PIB. Principalii factori care au stat la baza reducerii deficitului bugetar în România au fost: 1. creşterea veniturilor; 2. controlul cheltuielilor de personal; 3. creşterea investiţiilor. În special, trebuie menţionat faptul că investiţiile publice au avut un ritm accelerat (de exemplu, o creştere de 48,6% în trimestrul III 2026), ceea ce a stimulat creşterea economică, deşi, totodată, au crescut şi plăţile pentru dobânzile datoriei publice.

Apropo, Republica Moldova a trecut prin situaţii similare celei create acum. Spre exemplu, în 2009 deficitul bugetar era egal cu circa 9% din PIB. Ulterior, acest indicator a scăzut semnificativ graţie unor astfel de măsuri ca: rectificarea bugetului (ca urmare a creşterii veniturilor în 2010 cu 2,4% peste prognoza iniţială); lărgirea bazei de impozitare, combaterea evaziunii fiscale şi a economiei informale; o mai bună gestionare a plăţilor externe şi interne, graţie suportului Fondului Monetar Internaţional, Băncii Mondiale şi a Uniunii Europene; aplicarea unei politici de austeritate moderată şi prioritizarea cheltuielilor publice etc.

Cu alte cuvinte, reducerea deficitului bugetar până la un nivel acceptabil, e o misiunea grea, dar nu imposibilă. Totul depinde de abordările cu care vor veni autorităţile, dar şi de măsura în care se vor lua în calcul precedentele relevante.

Mircea Baciu, antreprenor din Republica Moldova