În ajunul Zilei Independenței, TRIBUNA va publica o serie de materiale cu genericul „35 de ani de Independență”. Dragoș Galbur, președintele Partidului Național Moldovenesc, a acceptat invitația noastră și a declarat următoarele: 

Republica Moldova – la 35 de ani

La 35 de ani, despre un om spunem că este matur. Că știe cine este, ce vrea și încotro merge. Cred că exact aceasta este întrebarea pe care trebuie să ne-o punem și despre Republica Moldova: ne-am maturizat ca stat sau doar am îmbătrânit cu 35 de ani?

Am trecut printr-un război, prin crize economice și politice, prin schimbări repetate de direcție, printr-un exod uriaș al populației. Am stat prea mult sub influența Moscovei și am plătit scump pentru această dependență. Dar nici astăzi nu sunt convins că am învățat pe deplin să gândim și să luăm decizii singuri, să ne asumăm greșelile și să nu așteptăm permanent salvatori din exterior.

Republica Moldova de astăzi este mai liberă decât în 1991, dar încă își caută maturitatea, identitatea și direcția definitivă.

Cele mai mari realizări în acești ani

Prima realizare este că, în ciuda tuturor presiunilor, războaielor politice și influenței rusești, societatea a reușit să păstreze libertatea de a alege și să nu fie readusă definitiv în spațiul controlat de Moscova.

A doua este revenirea limbii române și a identității românești în spațiul public. Ceea ce în urmă cu câteva decenii putea însemna persecuție, astăzi este o realitate pe care tot mai puțini o mai pot nega.

A treia este apropierea de România și de spațiul european. Legăturile cu România au devenit incomparabil mai puternice, de la educație și cultură până la energie, infrastructură și economie, iar apropierea de Uniunea Europeană a devenit o direcție susținută de o parte importantă a societății.

Sunt realizări importante. Problema este că 35 de ani ar fi trebuit să ne ducă mult mai departe.

Cele mai mari provocări. Lucrurile ce divizează societatea

Cea mai mare problemă rămâne lipsa unui consens despre cine suntem și încotro mergem. De aici pornesc foarte multe dintre celelalte conflicte.

După 35 de ani, încă ne certăm despre limbă, istorie și identitate. Încă suntem împărțiți artificial între Est și Vest, între „ai noștri” și „ai lor”. Politicienii au exploatat această divizare decenii la rând, pentru că este mult mai ușor să conduci o societate certată decât una care știe ce vrea.

Mai avem problema regiunii transnistrene, rămasă nerezolvată după războiul din 1992, instituții care încă nu inspiră suficientă încredere, corupție, sărăcie și, probabil cea mai dureroasă consecință a tuturor acestor eșecuri, emigrația masivă.

Când peste un milion de oameni ajung să-și construiască viața peste hotare, nu mai poți vorbi doar despre statistici. Trebuie să te întrebi foarte serios ce nu a funcționat.

Viitorul Republicii Moldova. Cum va fi peste 10 ani

Eu nu văd viitorul Republicii Moldova într-o eternă pendulare între Est și Vest și nici într-o existență permanentă la marginea Europei, dependentă economic, energetic și militar de deciziile altora.

Cred că direcția firească este apropierea tot mai profundă de România, până la reunificare. Independența din 1991 a fost, pentrua foarte mulți dintre oamenii care au luptat pentru limba română, alfabetul latin și adevărul istoric, un pas al desprinderii de Uniunea Sovietică, nu neapărat punctul final al istoriei.

Peste 10 ani mi-aș dori să nu mai discutăm obsesiv dacă aparținem Estului sau Vestului, ci să trăim într-un spațiu românesc și european comun, cu securitatea oferită de NATO, cu instituții funcționale și cu o economie care nu-și mai alungă oamenii.

 Lucruri cu care mă mândresc și pe care le-aș spune în primul rând unui străin atunci când întreabă despre Moldova

În primul rând, oamenii. Sunt foarte mulți moldoveni care au demonstrat, acasă sau peste hotare, că pot munci, construi și reuși în cele mai competitive societăți din lume. Problema nu a fost niciodată lipsa oamenilor capabili.

Apoi aș vorbi despre limba română și cultura românească păstrate aici în ciuda unui secol extrem de complicat.

Aș vorbi despre sate, despre Codri, despre Nistru, inclusiv despre Moldova de peste Prut.

Desigur, aș vorbi despre vinurile noastre, care au devenit probabil unul dintre cele mai cunoscute produse ale Republicii Moldova în lume.

Și aș mai spune ceva: există aici o societate care, în ciuda tuturor loviturilor istoriei, încă are resurse să se ridice. Asta mi se pare important.

Mesaj pentru Republica Moldova, pentru cetățeni, la 35 de ani de Independență

La 35 de ani cred că avem nevoie de mai puține discursuri festive și de mai multă sinceritate cu noi înșine.

Să ne întrebăm dacă ne-am maturizat. Dacă am învățat ceva din războiul din 1992, din dependența față de Rusia, din zecile de guvernări schimbate, din corupție, din sărăcie și din plecarea a peste un milion de oameni.

Nu putem schimba trecutul, dar putem refuza să repetăm aceleași greșeli.

Putem fi mai uniți, mai greu de manipulat, mai responsabili și mai demni. Putem avea aliați și prieteni fără să confundăm sprijinul cu supunerea și fără să așteptăm permanent ca alții să ne rezolve problemele.

Iar generația noastră are și o datorie față de cei care au ieșit în stradă pentru limba română, alfabetul latin și libertate la începutul anilor ’90: să nu lăsăm munca lor neterminată.

35 de ani au fost suficienți ca să înțelegem unde am greșit.

Următorii 35 nu mai avem voie să-i pierdem.