Alexandr Roitman, despre prima sa carte „Evreii din Basarabia. Cine sunt ei?”: M-am simțit obligat să împărtășesc cu publicul rezultatul cercetărilor mele

Alexandr Roitman, Ambasadorul Republicii Moldova în Statul Israel, recent, a lansat prima sa carte – „Evreii din Basarabia. Cine sunt ei?”, la Chișinău. Pentru TRIBUNA, diplomatul a vorbit despre procesul de cercetare, concluziile desprinse și primele reacții.

Ideea de la care a început totul

Sunt lucruri pe care, odată ce le-ai aflat, nu te mai mulțumești să le păstrezi doar pentru tine. Simți nevoia să le împărtășești cu alții. În momentul în care am început să cercetez istoria evreilor din Basarabia, am constatat că nu există o carte, în limba română, care ar explica suficient de detaliat geneza acestui popor și de unde a apărut el în Basarabia.

Circa 10 ani am căutat răspunsuri în documentele de arhivă, literatura națională și internațională. Ce a însemnat activitatea evreilor pentru secolul al XIX-lea, care au fost relațiile lor cu alți locuitori ai Basarabiei, care a fost legislația în Imperiul Rus, adresată în special populației evreiești și în speță pentru evreii din Basarabia? În tot acest timp, oamenii din anturajul meu, care știau că studiez acest subiect foarte minuțios, se arătau foarte interesați de subiect. Mă asaltau mereu cu tot felul de întrebări. Deci, cartea este cumva rezultatul unui simț puternic de responsabilitate: mai întâi, din obligația față de anturajul meu, am început cercetarea, iar apoi, odată ce am adunat la un loc toate aceste fapte, m-am simțit obligat să public rezultatul cercetărilor mele.

Conținutul Cărții „Evreii din Basarabia. Cine sunt ei?”

Subiectul central al cărții este apariția și evoluția populației evreiești în spațiul dintre Prut și Nistru. În carte se relatează despre fondarea primelor comunități evreiești în Moldova istorică și, ulterior, evoluția acestora în Basarabia anexată de către Imperiul Rus. În lucrare sunt explicate principalele motive de stabilire a evreilor pe teritoriul nostru, se analizează numărul populației evreiești pe parcursul secolului al XIX-lea.

Cartea are 392 de pagini, este constituită din 10 capitole, conține un album de fotografii de epocă al evreilor din Basarabia în secolul al XIX-lea, lăcașelor de cult ale acestora, dar și documente originale de arhivă.

M-am străduit foarte mult să fie o lucrare academică și științifică, dar, totodată, foarte accesibilă pentru publicul larg.

10 ani de muncă

Orice cercetare presupune o responsabilitate foarte mare, căci concluziile pe care le trasează un cercetător vor avea un impact nu doar asupra subiectului cercetării, dar și asupra percepțiilor cititorilor. Procesul de cercetare a fost unul minuțios și a durat, cumulativ, 10 ani. Am petrecut ore și zile în șir studiind documentele de arhivă și literatura de specialitate, iar în zilele de weekend, deseori noaptea, puneam pe hârtie concluziile pe care le-am formulat în baza acestor surse. Dat fiind faptul că există un număr de documente din cadrul agenției naționale a arhivelor, provocarea constă în a oferi răspunsuri foarte calibrate la chestiunile abordate în cercetare.

Acum, după primele reacții ale cititorilor, pot să spun că, această carte este recomandată oricui este interesat de procesele istorice și cine vrea să citească o carte interesantă. Acestea sunt reacțiile pe care le primesc.

Cele mai dificile momente

Probabil cel mai greu a fost să rezerv timp pentru a mă aprofunda în studierea sutelor de pagini de documente de arhivă, dar și scrierea propriu-zisă. Deci, procesul în sine a fost destul de complicat. Apoi, nu a fost simplu nici să o redactez în așa fel ca să fie percepută și înțeleasă bine de către publicul larg, dar și de către cercetătorii din domeniu. Cred că nu o să greșesc dacă am să zic că, în procesul de redactare, am recitit manuscrisul cap-coadă în jur de 15 ori.

Momente surprinzătoare în procesul de cercetare

Documentul de arhivă nu minte – asta este axioma cercetătorului. Faptele descrise în documentele de arhivă nu m-au surprins, ci doar au confirmat ipoteza mea de lucru. Deci, toate procesele istorice prin care a trecut comunitatea evreiască din Basarabia sunt foarte bine reflectate în documentele de arhivă. De fapt, m-a mirat cât de bine s-au păstrat anumite elemente ale politicilor imperiale la nivel local. Funcționarul rus a documentat foarte bine procesele de implementare a legilor. Cred că, cel mai prețios document este memoriul redactat de evreul erudit Markus Gurovici, care descrie comunitatea evreiască din Basarabia în plenitudinea ei, tradițiile și obiceiurile, instituțiile educaționale și de cult exact așa cum au existat ele la jumătatea secolului al XIX-lea. Cu alte cuvinte, prin intermediul sursei primare, cititorul poate cu proprii ochi vedea comunitatea evreaiscă din interiorul ei, virtual participând la viața cotidiană a acestora.

Primii cititori și reacțiile

Desigur, primul cititor a fost conducătorul meu științific, domnul profesor, doctor habilitat, Ion Gumenâi, și domnul Radu Ioanid, istoric și diplomat român. Din câte cunosc, prin intermediul lor manuscrisul a ajuns și la alți câțiva cercetători științifici din Republica Moldova și de peste hotare. Vă dați seama foarte bine ce emoții am avut în așteptarea unor reacții și, spre fericire, au fost foarte pozitive. Iar dacă e să vorbim de reacțiile publicului non-științific ele au fost foarte generoase. Oamenii au salutat apariția acestui studiu. Mulți mi-au zis că îl consideră foarte necesar. Am primit multe încurajări să continuu în aceeași manieră, să studiez noi aspecte ale subiectului abordat. Deci, în general, reacțiile sunt foarte pozitive și am simțit un interes sporit față de carte. Cei care deja au citit cartea, au spus că se lecturează ușor, că limbajul este foarte accesibil, chiar dacă există și terminologie științifică.

Unde poate fi găsită cartea

Cartea se găsește în librăriile rețelei „Librarius” și, din câte înțeleg, stocul acestora se epuizează foarte rapid. Cel mai probabil, va fi nevoie de o nouă ediție. Dacă cititorul o va cere, o voi face în mod sigur.

Relația diplomație-scris

Diplomația cu scrisul se înțelege foarte bine, în sensul în care scrierea notelor informative, a comunicatelor de presă și alte informații reprezintă circa 60 de procente din munca oricărui diplomat. Mi-a plăcut cum s-a exprimat odată un diplomat occidental, a zis că trebuie să scrii în așa fel ca „gândurilor să le fie larg, iar cuvintelor strâmt”. În acest sens m-am referit la munca mea de zi cu zi, iar cât ține de literatură sau dacă vorbim de cercetări științifice, trebuie să recunosc că este foarte dificil să îmbini munca de diplomat cu îndeletnicirea de cercetător sau și scriitor. Este nevoie de foarte mult efort și compromis pentru identificarea timpului liber, cel mai des noaptea sau în weekend, pentru a înșira gândurile pe hârtie. Diplomație înseamnă muncă 24/7, iar scrierea necesită o atmosferă și concentrare specială. Totuși, inspirația vine în mare parte din dorința puternică de a realiza acest lucru și de la oamenii din jurul tău care te susțin și care îți dau forțe să continui atunci când este mai greu.

Despre următoarele cărți

Am în sertar trei idei despre lucrări literare, dar din cauza graficului foarte aglomerat momentan nu am luxul de a le transpune în viață. La sesiunea de autografe pe care am avut-o la Chișinău recent au venit foarte mulți oameni cărora le sunt recunoscător pentru susținere, dar și pentru motivarea de a continua partea literară a vieții mele. Mai mulți mi-au recomandat chiar și subiectele pe care ar fi interesați să le citească.