Întreaga lui viață a fost o luptă. Dacă referindu-ne la alți creatori această bine cunoscută afirmație este mai degrabă o metaforă, în ceea ce îl privește pe Druță ea exprimă adevărul curat. Oștean al neamului de un curaj fără egal, înarmat prin bunăvoința Celui de Sus cu o armă de o putere uluitoare, care își zice simplu-talent, Ion Druță a luptat până în ultima clipă a viețuirii sale în această lume pentru demnitatea noastră, a tuturor. 

Multe dintre victoriile Moldovei și moldovenilor, multe dintre realizările spirituale răsărite pe această palmă de pământ se datorează Maestrului. Încă prin anii șaizeci ai secolului trecut Ion Druță a pus problema alfabetului latin și limbii de stat. Nu în discutii private, ci în plină voce de la tribuna Congresului Scriitorilor din Moldova.

Firește, problematica satului nostru și-a găsit o largă reflectare în cele mai de seamă scrieri de proză si dramaturgie a scriitorului. „Dincolo de naţionalitate, suntem, cu toţii pământeni, suntem membrii unei singure familii, şi pentru a supravieţui în această epocă, popoarele lumii tot mai des şi mai des se vor întâlni la masa rotundă a viitorului.” Sunt rânduri dintr-un celebru eseu al Maestrului, rânduri care trădează o distinsă viziune umanistă asupra destinului Planetei,

Drum bun în veșnicie, iubite Maestre. Îți vom fi recunoscători de-a pururi pentru tot ce ai zămislit și ai clădit pe acest pământ.

Petru Lucinschi, 

ex-Președinte al Republicii Moldova