Avocatul Ion Păduraru, fost secretar general al Aparatului Președintelui Republicii Moldova, a declarat că suspendarea licențelor celor 6 televiziuni i-a amintit de un eveniment petrecut în iunie 2012, informează TRIBUNA. 

„Președintele Nicolae Timofti efectua prima sa vizită la Strasbourg. În program erau incluse întrevederi cu primele persoane de la Consiliul Europei, precum și cu Comisarul pentru politica de vecinătate și extindere al UE d. Stefan Fule, cu care se mai întâlnise la Chișinău și la Bruxelles. Vă amintiți că Moldova era pe val în procesul de asociere cu UE și, firește tema asocierii era dominantă în discuții. Dar, o problemuță internă era prezentă la toate discuțiile – revocarea la 05 aprilie 2012 a licenței televiziunii de tristă faimă NIT.

Stefan Fule era un politician ceh, diplomat de carieră, cu studiile făcute la faimosul МГИМО din Moscova și cunoștea la perfecție limba rusă. În timpul discuției cu Președinte Timofti, Comisarul Fule a atins direct problema NIT, menționând asupra importanței presei libere și a libertății de exprimare pentru o societate care își dorește asocierea cu UE și anularea regimului de vize. Președintele Timofti a confirmat importanța respectării drepturilor omului pentru țară, menționând că este informat deplin despre acest caz, care se afla la acea etapă pe rol la Curtea de Apel Chișinău și că este încrezător că instanțele de judecată se vor clarifica și vor lua decizii în condițiile legii. La ce Stefan Fule, fără a mai apela la translator, i-a replicat în limba rusă Președintelui Timofti, precum că anume Dumnealui, ca Șef al statului, trebuie să se implice direct în acest caz în așa fel, ca NIT să-și reia activitatea cât mai curând. Fule avea o voce bine pusă, cu un timbru de bariton puternic. Aceste calități ale vocii, plus insistența cu care Fule a reluat problema NIT, deși Președintele Timofti prezentase deja poziția oficială a țării la acest subiect, făceau ca tonalitatea replicii lui Fule să pară a fi vădit inadmisibilă pentru o discuție cu un Președinte de Stat. Replica Președintelui Timofti a fost pe măsură: Dumnealui s-a ridicat de pe scaun și, cu o voce severă a menționat, că a venit în politică din justiție, după 36 de ani de judecător la instanțe de toate nivelele. Niciodată în cariera sa de judecător, nici în perioada sovietică, nici după 1990, nu a permis ca cineva să-i indice cum să judece cazurile aflate la examinare. Ca judecător în instanțele superioare și ca conducător, inclusiv, ca Președinte al CSM, nu și-a permis să se implice el în cazuri concrete și să dea indicații judecătorilor ce hotărâri să adopte. Este surprins să audă la Strasbourg (!) de la un Comisar al UE, că i se cere să se implice ca Președinte într-un caz concret aflat pe rol la instanța de judecată. Așa ceva nu va fi niciodată! Comisarul Fule a sărit și el de pe scaun și a încercat să explice că n-a fost înțeles corect, că, de fapt, nu-i cere să se implice la judecarea cazului, că era vorba de o soluție politică etc. Întrevederea s-a finalizat puțin mai înainte de termen.

NIT-ul, după cum cunoașteți, a pierdut procesul în instanțele naționale, iar apoi și CEDO a dat dreptate Guvernului” – a povestit el.

Ion Păduraru, cu referire la „morala postării” sale de pe Facebook, a spus: „Un lucru mă neliniștește în contextul suspendării licențelor a 6 televiziuni: nu mai are cine să verifice legalitatea Deciziei respective a CSE. Nu că nu am avea instanțe de judecată. Avem, dar… cine din judecătorii de azi va mai avea curajul să decidă altfel, dacă va fi cazul (!), decât a decis CSE? Astăzi pe judecători nu are cine-i apăra! CSM este așa cum este! Asociațiile judecătorilor nu mai spun nimic, dar nici nu ar fi auzite. ONG-urile din domeniu? Ha! Ha!”.

Potrivit spuselor sale, „este știut că puterea judecătorească este cea mai slabă dintre cele trei puteri. Ea nu deține puterea politică în țară și nu poate ataca, spre deosebire Parlament și Guvern. Dar, importanța justiției constă în aceia că ea poate fi foarte periculoasă pentru celelalte puteri, fiind și garantul ireversibilității proceselor democratice din țară. Iar, prin prisma contenciosului administrativ, justiția poate și trebuie să ”răstoarne” actele administrative și normative emise de putere cu încălcarea legii. Mai puțin la noi, acum”.