Omul ar putea fi considerat drept cea mai reușită operă a naturii, dacă nu ar fi înzestrat cu egoism.  

Abilitatea de a visa, darul de a vorbi (chiar dacă exagerăm în bârfe), talentul de a inventa tot felul de istorii – ne permit să învățăm și să ne dezvoltăm, ne fac deosebiți și puternici.

Vorbirea ne-a permis să învățăm să cooperăm în grupuri numeroase și să reușim lucruri cu adevărat impresionante.

Atunci când ne unim, noi construim drumuri și poduri spectaculoase, clădiri de neimaginat și orașe pentru zeci de milioane de locuitori, corăbii oceanice și nave spațiale. Milioanele de km de drumuri auto și căi ferate; trenurile care merg cu viteza de 300 km/oră; universitățile pentru zeci de mii de studenți; centrele de cercetare a cancerului și altor maladii distrugătoare – sunt rezultatul cooperării oamenilor uniți de scopuri comune. Scopuri de a îmbunătăți, de a crea și de a dezvolta.

Dar, oamenii au cooperat nu numai în scopuri bune.

Dacă nu toate, atunci marea parte a crizelor, a conflictelor și a războaielor sunt rezultatul egoismului. Fie a egoismului personal, fie a egoismului politic ori național. Evoluția economiei de piață a determinat crearea corporațiilor globale, multe dintre care sunt mai puternice financiar decât 3/4 din țările lumii – și azi confruntăm și egoismul corporativ.

Intenția de a subordona totul intereselor personale sau de grup, generează tensiuni și conflicte.

Cruciadele, războaiele lui Napoleon, primul război mondial, revoluția din Octombrie 1917, marea criză economică din 1928 – 1933, al doilea război mondial, aruncarea bombelor nucleare peste orașele japoneze în 1945, gulagurile staliniste, războiul rece, criza economică din 2007 – 2009 – toate au la bază egoismul politic sau corporativ.

Egoismul a costat omenirea dezastruos de scump dar, urmărind comportamentul actual al oamenilor, trebuie să constatăm că lecțiile nu au fost învățate.

Câteva file din istoria recentă a Moldovei.

Luna Mai, anul 2020. Începuturile pandemiei Covid. Lumea confruntă un virus nou, și învață să se păzească de el. Toate țările lumii au început să caute același set de produse medicale: teste, combinezoane, măști, viziere, dezinfectanți, aparate pentru respirație asistată și alte dispozitive și consumabile medicale. Tot, ce era necesar pentru tratarea Covid, a devenit deficit acut și prețurile au săltat până la cer. Epidemiologii solicită restricții sanitare. Economia începe să se comprime dramatic și Guvernul insistent caută instrumente pentru resuscitarea economiei.

Se pare că, în asemenea circumstanțe, clasa politică trebuie să se unească pentru a salva tribul. Așa comportament ar deriva din declarațiile politicienilor, care susțin că obiectivul lor e binele oamenilor. Unitatea, renunțarea (pe durata crizei) la divergențele politice, lucrul în comun pentru soluționarea problemelor, susținerea reciprocă și respectul reciproc – ar fi fost exemplul potrivit de comportament. Acest comportament determina creșterea unității sociale și sporea eficiența măsurilor de combatere a pandemiei – adică am fi avut mai puține morți.

Dar, ca de obicei în istorie, a câștigat egoismul.

Egoismul motivează orice acțiune, care apropie preluarea puterii. Dezinformarea, manipularea, blocarea procesului de luare a deciziilor – chiar dacă asta slăbește societatea și poate genera pierderi – toate sunt acceptabile în preluarea puterii.

Deputații, din opoziția de atunci, blochează tribuna Parlamentului, atacă mincinos proiectele Guvernului, fără să țină cont de situația critică pandemică și economică.

Opozanții de atunci acționau după principiul: “Cu cât mai râu – cu atât mai bine”.

Și ei și-au atins obiectivul – opozanții de ieri azi sunt la putere.

Ei nu au ajuns la putere pentru că au convins societatea că au proiecte bune și sunt în stare să le realizeze. În calea spre putere ei au vărsat minciuni și noroi pe concurenți și ne-au lăsat să credem că ei sunt răul mai mic. Asta tot la ce i-a dus capul.

Dar, egoismul lor nu se oprește aici – pentru că egoismul nu știe hotare.

Ei continuă cruciada lor în subordonarea a tot intereselor grupului lor. Toate instituțiile publice sunt atacate agresiv. Precum Napoleon ataca regatele europene unul după altul, pentru a-și întrona familia și apropiații – așa și puterea politică din Moldova atacă instituțiile publice, pentru a-și înscăuna directori loiali. Înțeleg – paralela e nepotrivită ca proporții și ambiții. Dar, fiecare își aplică egoismul în bazinul în care înoată – unii domină oceane, alții domină bălți.

Dar pentru toate cineva plătește.

Pentru egoismul lui Napoleon au plătit zecile de milioane de francezi și alți europeni, care au fost atrași în războaiele lui. Au plătit cu sângele, cu sănătatea și cu viețile distruse.

Pentru egoismul corporativ, care a generat criza economică din 2007 – 2009, au plătit  sutele de milioane de americani, și alte sute de milioane în afara SUA. Au plătit sărăcind, în timp ce vinovații au rămas bogați.

Istoria nu o dată a demonstrat – pentru egoismul conducătorilor, totdeauna, plătesc popoarele.

Poporul, alegând conducătorii, își asumă în avans răspunderea pentru urmările deciziilor lor – inclusiv, urmările manifestării egoismului.

Nu există oameni prefecți, prin urmare – fiecare conducător va face greșeli.

Dar, egoistul nu va greși – deciziile lui vor fi intenționat subordonate intereselor personale și nu vor tine cont de urmări.

Temeți-vă de dorințele Dvs și păziți-vă de alegeri proaste.

 

Vitalie Dragancea