Portalul TRIBUNA continuă proiectul „Ani de școală”. De această dată, vă propunem să cunoașteți experiența fostului consilier municipal în Chișinău – Ion Ștefăniță, director al Agenţiei pentru Inspectarea şi Restaurarea Monumentelor.

Răspunsurile la interviul-chestionar le puteți citi mai jos:

„Am mers la școală prima dată… Pe linia vieții, prima zi de școală, pentru mine a fost pe 1 septembrie 1986, la vârsta de 6 ani, eram motivat și pregătit moral ca să încep primii 12 ani de studii și cercetare.

Cea mai frumoasă amintire din anii de școală este… Anii de școală sunt plini cu amintiri frumoase, cu o deosebită plăcere îmi aduc aminte anul 1986-87, clasa 1 V (în perioada ceea încă după alfabetul Chirilic, deci eram 1B), diriginta noastră Nina Emanuilovna, a invitat toată clasa, la ceremonia nunții ei, dar mie nunțile îmi plac de mititel. Vă închipuiți ce surpriză frumoasă pentru noi, la început de an școlar, septembrie, prima profesoară și direct în capătul mesei alături de diriginta noastră, mireasa.

O altă amintire frumoasă, din acea perioadă, pe care o trăiam în spiritul – toți pentru unul și unul pentru toți,… astfel în clasa 1, țin minte un măr, o pară, sau altceva ce era de servit, ce se găsea prin geanta elevului, era împărțit, proporțional, egal, între toți cei 29 de colegi de clasă. Lecția primită – uniți să fim!

Seria amintirilor frumoase pot continua: în spirit civic, cu greble, mături, lopată la curățenie – la Subotnik, curățenie în jurul școlii, curățenie pe artera central din oraș, curățenie în parcul orășenesc. Consider că, este o altă lecție și amintire frumoasă – Trăim în spiritul curățeniei, curat în clasă, școală, oraș etc.

La fel, în perioada zilelor de toamnă, în agendele noastre de școală găsim notat – LA DEAL, ceea ce însemna  2 săptămâni de lucru agricol, sub sloganul – Omul prin muncă e slăvit, mergeam la strâns struguri, roșii. Da, îmi aduc aminte cu plăcere de autobuzele galbene, căldările numărate și containerele cu roșii și nucii de lângă școală, acolo de unde organizat plecam în fiecare dimineață să servim țării, dar și să facem o rublă.

Istoria amintirilor frumoase poate continua, dar ele nu sunt pentru un articol, sunt pentru zeci de volume de carte…

Cel mai greu în acea vreme era… Greu… cred că, mai greu pentru mine, dar și pentru mulți alții, a fost doar prin anii ‘90, Vă aduceți aminte de acea perioadă,  pe linia vieții, acea perioadă a fost ceva mai complicat, un singur exemplu – 31 decembrie 1993, ultima zi, sărbătoarea de Anul Nou, în rândul interminabil de la magazin – să prind, să cumpăr o pâine…, totul se vindea pe cupoane, prin magazine goale, apoi reținerile de salarii a părinților le simțeam și noi, școlarii… astfel, pe lângă procesul educațional, mă antrenam în lucru plătit per/oră, astfel să acopăr de sine stătător anumite cheltuieli, fie la absolvire, sau primii ani de studenție, dar aceste prime greutăți, cred că, și ele fac parte din viața pe care trebuie să o trăim, important că le-am depășit, au fost și ele o lecție învățată.

Profesorul care și-a lăsat amprenta asupra mea… Sunt mai mulți profesori. În primul rând, țin să-l menționez pe profesorul meu de istorie, și directorul școlii, Japalău Mihail Fiodorovici, pe lângă lecțiile de istorie, am primit sfaturi bune: – Vei fi gospodar în caiet, vei fi gospodar și în viață… primele minute din lecție erau minutele de pregătire pentru viață, pentru viața de sine-stătătoare, când vei fi un liber arbitru pe calea vieții, trebuie să ei decizii corecte, să muncești din greu ca să trăiești mai ușor. Folosea exemple din viață, cu foști elevi, care nu au depus un efort pentru a studia, învăța, iar, când îi întâlnea pe stradă, primea mesajul – Dl Japalău așa prost am fost că nu am dorit să învăț în școală, (personajul alerga într-un suflet cu o setcă de sticle de chefir), deci era față în față cu primele momente când ești responsabil în calitate de cap al familiei – să faci față în treburile cotidiene, în viața de familie.

Amintiri frumoase am cu profesoara de matematică – Caranfil Nadejda Gheorghevna, poate cifre, teoreme multe nu au fost exemplar învățate, dar multe lecții de viață le-am luat anume din cabinetul 24, cel mai curat, ordonat cabinet, când intrai în cabinet erau scanate picioarele))), un gram de praf să nu fie pe încălțăminte (lecția de curățenie), scaunele și băncile la piciorul metalic erau exact într-o linie dreaptă (lecție învățată – ordine perfectă să domine în acest cabinet).  Dacă ai întârziat după pauză, la lecția de matematică sau la geometrie, Nadejda Gheorghevna făcea cu noi – armată națională, 150 de așezări în separeul clasei, deci sport, a doua zi mușchii îți spuneau că nu mai trebuie să întârzii la lecțiile dnei Caranfil. Frumoase amintiri, cu acești profesori minunați, care au contribuit mult la fundamentul educației primare, gimnaziale.

Pentru anii de studenție – voi face trimitere la dna profesoară Aurelia Pospai, de la ea vine interesul pentru Psihologia generală, a vârstelor și psihologia mulțimilor. A avut un rol deosebit la meditațiile mele despre viață și oamenii din jur.

Școala m-a învățat… Alfabetul, cifrele, limba străină… școala mi-a dat răspuns la primele întrebări pe care mi le puneam chiar de la grădiniță, pe diverse teme și domenii. Școala mi-a pus fundația pentru ceea ce urma după – școala vieții, în statut de student motivat, masterand într-o țară străină, cetățean cu atitudine responsabilă pentru celula societății și a țării, în care m-am născut, crescut, învățat.

Anii de școală sau cei de studenție?  A investi în studii și cercetare este o investiție corectă și necesară, doar prin aceste etape consider că poți deveni un liber arbitru cu decizii corecte pe linia vieții, școala primară a pus fundația pentru școala vieții, pentru tot ce urma să continue, facultatea de istorie, master profesional la Universitatea Via Domitia în statut de bursier al Guvernului Francez, stagiar la Muzeul Charlier din Bruxelles, re-startări profesionale prin China, Italia și descoperiri geografice prin cele 30 de țări de pe 4 continente ale Terrei.

Dacă aș da timpul înapoi – în anii de școală sau de studenție, aș… trăi clipa la fel, aș dori – să citesc, să descopăr biblioteca cu noi cărți interesante… să merg la același subotnik, pentru a face satul, orașul, țară mai curată, mai confortabilă la noi acasă – în Moldova cea frumoasă.

… să merg la deal, pe ogoare, să dăm o mână de ajutor țăranilor, satului, care hrănește orașul etc., aș face la fel – exact același parcurs pe care l-am trăit din 1986, până 1998, până 2002, între 2005-2006, o a doua facultate până în 2009. Deci nu aș schimba nimic în CV-ul trăit zi de zi.

Sfatul meu pentru cei care sunt elevi și studenți în această perioadă este… Din toată curricula școlară, să studieze ceea ce este interesant pentru ei, accentul să fie pus pe un domeniu sau altul, să citească cât mai mult, să fie mereu în acțiune, cu spirit de inițiativă în activitățile extrașcolare, să devină om între oameni, omenos și responsabil”.

Andriana Cheptine