În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Valentina Buliga, directorul general al Casei Naţionale de Asigurări Sociale, a vorbit despre priorităţile pe care le are în această funcţie, despre provocările cu care se confruntă sistemul de asigurări sociale, despre teza de doctorat susţinută recent, dar şi despre alte aspecte importante.

T: Dna Buliga, deja de câteva luni sunteţi în funcţia de director general al Casei Naţionale de Asigurări Sociale. V-aţi acomodat deja în această funcţie?

V.B.: Nu cred că e bine să folosim cuvântul „acomodare” în acest context, deoarece pe unii îi poate duce la o asociere nu chiar potrivită. Presupun că aveţi în vedere dacă am reuşit să preiau şi să intru în esenţa proceselor aflate în administrarea CNAS. Dacă asta e, atunci ţin să menţionez că acesta nu e un domeniu nou pentru mine – am colaborat îndeaproape cu CNAS şi în timpul cât am fost ministru al Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, şi în timpul cât am fost în funcţia de preşedintă a Comisiei parlamentare pentru protecţie socială, sănătate şi familie. Adică, e vorba de un „contact permanent” începând cu anul 2005, de aceea nici nu a necesitat mult timp şi nici mare efort pentru a intra în exercitarea deplină a mandatului de directorul general al CNAS.

T: Ce probleme aţi „moştenit” de la predecesoarea Dvs.?

V.B.: Cred că mai potrivit ar fi să vorbim despre provocările cu care se confruntă sistemul de asigurări sociale, în general. Or, acestea nu ţin de persoane sau de echipe concrete. Funcţionalitatea sistemului de asigurări sociale depinde în primul rând şi de situaţia economică din ţară. Cu cât mai dezvoltată e economia şi cu cât mai mulţi angajaţi avem, cu atât mai mari sunt defalcările în bugetul asigurărilor sociale de stat şi, respectiv, cu atât avem mai multe posibilităţi de a susţine pensionarii, beneficiarii de indemnizaţii, de alte plăţi sociale.

De asemenea, funcţionalitatea sistemului e în strânsă corelare cu indicatorii demografici. Dacă gradul de îmbătrânire creşte, respectiv, creşte şi presiunea pe bugetul asigurărilor sociale. Dacă numărul celor apţi de muncă ce pleacă peste hotare creşte, iarăşi e o presiune în plus pe bugetul asigurărilor sociale, pentru că aceşti oameni achită impozite în altă ţară sau nu le achită deloc, ceea ce scade din posibilităţile noastre de a-i susţine pe beneficiarii de plăţi sociale. Sau, dacă scade natalitatea, iarăşi vedem o problemă care în perspectivă va spori presiunea pe bugetul asigurărilor sociale.

V-am dat doar unele exemple care arată vulnerabilitatea sistemului în raport cu anumiţi factori şi situaţii similare care se înregistrează şi în alte ţări. Nu ştiu dacă acestea pot fi considerate probleme doar ale CNAS sau ale cuiva anume. Sunt probleme generale, soluţionarea cărora eu o văd doar printr-o muncă comună în echipă şi, apropo, în aceste direcţii se lucrează enorm şi avem rezultate concrete.

T: Ce aveţi în vedere?

V.B.: Chiar în ajunul Sărbătorilor Pascale s-a lansat o nouă etapă a programului „PARE 1+1”. E un program important care-i ajută pe conaţionalii noştri de peste hotare să investească în afaceri acasă, să creeze locuri de muncă şi să contribuie la dezvoltarea economiei. Noi privim lucrurile în perspectivă şi înţelegem că aceasta se va răsfrânge benefic şi asupra bugetului asigurărilor sociale, a capacităţii noastre de a spori suportul pentru beneficiarii de plăţi sociale.

Sau alt exemplu – programul „Prima Casă”, recent fiind lansat „Prima Casă – 4”. Beneficiind de suport în cadrul acestui program în procesul de achiziţionare a propriei locuinţe, oamenii renunţă să mai plece din Moldova. Rămân acasă şi, indirect, devin partenerii noştri în soluţionarea problemelor de ordin social.

O dovadă că lucrurile trebuiesc privite în complex sunt şi majorările de pensii, dar şi acel ajutor social care se acordă periodic – înainte de sărbătorile de iarnă, înainte de sărbătorile Pascale etc. Creşte economia, respectiv, sporesc şi posibilităţile de a majora volumul plăţilor sociale ce se fac.

Aceste exemple arată că suntem pe calea cea bună şi că trebuie să muncim în direcţia respectivă în continuare şi totul va fi bine.

T: Dar sunt şi probleme care ţin nemijlocit de CNAS, nu de autorităţi, în general. Care ar fi acestea şi cum lucraţi în vederea soluţionării lor?

V.B.: Este adevărat. Cea mai mare provocare pe care o văd eu este ca plăţile sociale să ajungă anume la cei care au nevoie de ele. În această direcţie se lucrează mult şi mă bucură că avem şi rezultate frumoase.

De asemenea, depunem eforturi în vederea sporirii calificării specialiștilor CNAS. Eficienţa sistemului de protecţie socială poate fi asigurată doar de către colaboratori profesionişti, dedicaţi cu adevărat muncii pe care o efectuează, de aceea vom investi şi în continuare în sporirea capacităţilor lor.

O atenţie deosebită, acordăm şi calităţii serviciilor sociale prestate. Scopul nostru este ca beneficiarii de plăţi sociale să resimtă din plin că noi activăm în interesul lor, că fiecare efort pe care-l depunem este pentru a le face viaţa mai uşoară.

De asemenea, se munceşte mult pe interior, dacă pot spune aşa – încercăm să ajungem la acel nivel de organizare internă, care să asigure eficienţa maximală a CNAS.

T: Să ne aşteptăm şi la careva reforme?

V.B.: Ţin să vă amintesc că actualul Guvern a implementat, acum doi ani, o reformă de maximă importanţă pentru noi – cea a sistemului de pensii. Apoi, au urmat şi alte „reforme sociale”, unele dintre care au avut tangenţă directă cu activitatea noastră, altele – indirectă. Spre exemplu, reforma salarizării în sistemul bugetar, sau reforma sistemului de atribuire a gradelor de dizabilitate. Deci, putem spume că reformele sunt un proces continuu – important este ca fiecare dintre ele să-şi atingă scopul şi, în final, efectele lor benefice să fie resimţite de cetăţeni în cel mai direct mod.

T: În altă ordine de idei, nu pot să nu vă întreb şi despre recenta vizită întreprinsă la Roma, despre rezultatele căreia se spune că ar fi într-un fel chiar „revoluţionare”…     

V.B.: Într-adevăr, a fost o vizită bună, or, în cadrul acesteia, am semnat Protocolul de colaborare între Casa Naţională de Asigurări Sociale, Patronatul ACLI şi Parteneriatul pentru Asistenţa Teritorială şi Activitate de Consultanţă privind Legislaţia Internaţională pentru informarea cetăţenilor moldoveni care au activat în Republica Moldova şi Republica Italiană asupra dreptului la pensie şi altor prestaţii de asigurări sociale, precum şi asupra modalităţii obţinerii acesteia.

Semnarea Protocolului de colaborare va apropia semnarea Acordului în domeniul securităţii sociale dintre Republica Moldova şi Republica Italiană.

Ţin să reamintesc că, în prezent, între Republica Moldova şi Republica Italiană nu există un acord bilateral în domeniul securităţii sociale, care ar prevedea garanţii sociale pentru cetăţenii celor două state. Cu toate acestea moldovenii care au lucrat legal în Italia pot beneficia de pensie din partea statului italian prin intermediul Patronatului ACLI.

În legislaţia Republicii Italiene este prevăzut ca cetăţenii altor state, care au atins vârsta de pensionare şi s-au întors să locuiască permanent în ţara de origine, inclusiv în Moldova, pot să se adreseze pentru stabilirea pensiei italiene pentru limită de vârstă, vechime în muncă, de dizabilitate şi pensie de urmaş. Astfel, prin intermediul Patronatului ACLI, reprezentanţa în Republica Moldova, au fost stabilite pensiile pentru circa 800 persoane.

Aş menţiona în context şi faptul că, în prezent, în Republica Italiană legal, cu permis de şedere, sunt oficial înregistraţi 140 mii de cetăţeni ai Republicii Moldova. Aceasta încă o dată accentuează importanţa eforturilor depuse  în direcţia respectivă.

T: Doamna Buliga, recent aţi susţinut teza de doctor la o temă destul de interesantă – „Repere legislative şi manageriale a securităţii farmaceutice”. De ce anume această temă?

V.B.: Nimic straniu, dacă luăm în calcul că eu am absolvit Institutul de Medicină din Chişinău la specialitatea farmaceutică şi am activat 18 ani în domeniu.

Teza de doctor a fost dedicată cercetărilor complexe la capitolul asigurării securităţii farmaceutice a statului. În lucrare am argumentat şi elaborat schema funcţionalităţii sistemului securităţii farmaceutice, funcţiile şi condiţiile de asigurare a acestei securităţi la trei niveluri ierarhice din Republica Moldova: naţional, organizaţional şi profesional. De asemenea, în teză am expus recomandări privind fortificarea managementului securităţii farmaceutice naţionale.

T: Ce planuri aveţi în continuare?

V.B.: Toate planurile mele profesionale ţin de activitatea Casei Naţionale de Asigurări Sociale. Îmi doresc ca, împreună cu colegii, să sporim eficienţa CNAS şi să contribuim la o cât mai bună administrare a sistemului, astfel încât efectele să fie resimţite de către fiecare din beneficiarii de plăţi sociale.

Cristina Pendea